Simbolul Munților Bucegi
Specie protejată prin lege în țara noastră, capra neagră trăiește vara în pajiștile alpine și subalpine de deasupra limitei pădurilor de conifere, iar iarna coboară în păduri până la altitudinea de cinci sute de metri căutând locurile adăpostite și prielnice pentru hrană. Are un corp scund cu picioare musculoase și copită despicată, iar coarnele sunt sub forma mânerelor de baston, fiind dispuse pe formațiuni osoase ale craniului. Ele sunt recunoscute și apreciate de către vânători pentru trofeele lor.
Caracteristicile speciei
Capra-neagră face parte din familia bovidae, împreună cu muflonul și zimbrul, caracteristic acestei familii este creșterea continuă a coarnelor, prezente atât la mascul, cât și la femelă. Un alt caracter deosebit este reprezentat de forma specială a copitelor acestora, dure la exterior și cu pernițe la interior, ceea ce le face să aibă o agilitate și o siguranță în escaladarea piscurilor. Accesul în zone înalte le asigură atât necesarul de hrană, cât și siguranța. Deși denumirea de capră-neagră induce ideea culorii negre, pe timpul verii are culoarea blănii de un roșcat gălbui cu accente negre, iar în perioada rece, brun închis, mai apropiată de negru doar la țapi. Greutatea masculului poate atinge cincizeci de kilograme, iar a femelei patruzeci de kilograme. Durata ei de viață se apreciază a fi la 18 - 20 de ani. Capra-neagră trăiește în grupuri numite popular „ciopoare”. În aceste grupuri sunt prezente până la treizeci de exemplare de femele, fiind conduse de o capră în vârstă, cu experiență. Masculii alcătuiesc grupuri separate de până la cincisprezece indivizi, iar cei cu vârsta de peste cinci ani trăiesc solitari, retrași în locuri greu accesibile. Toamna se produc împerecherile, luptele între masculi sunt puternice, aceștia fugărindu-se pe stâncile abrupte. Perioada de gestație a femelelor este de cinci luni, iezii fiind născuți la sfârșitul lunii aprilie, femela putând da naștere unui număr de maximum trei iezi. Pericolele la care sunt expuse caprele-negre sunt căderile de stânci, animalele de pradă ca râsul, lupul, ursul, vulturul și chiar vânătorile organizate de om. Hrana lor constă vara în măceșe alpine, muguri și vlăstari de foioase sau conifere, frunzele diverselor plante, iar iarna consumă mușchi sau licheni. Hrănirea complementară a caprei-negre nu este necesară, deși aceasta acceptă ușor hrana administrată de om. Sarea este necesară și căutată cu perseverență. O mare parte din zi, acestea rumegă și pasc.
Habitat și măsuri de protejare a speciei
Capra-neagră poate fi întâlnită pe piscurile Munților Bucegi, în zona Valea Horoabelor,Turbăria Lăptici, Zănoaga, Cota 1000, Deleanu. Cu puțin noroc, o putem întâlni și noi în drumețiile montane sau o putem vedea din telecabina care urcă sau coboară pe traseul Bușteni-Babele. Principalele populații de capră-neagră se găsesc în Munții Făgărașului în Retezat. În Bucegi numărul lor scăzuse foarte mult la sfârșitul secolului al XI-lea din cauza vânătorii și braconajului, drept care Societatea vânătorilor din Brașov și Federația protectorilor și vânătorilor de capre-negre din România au impus măsuri de limitare a pășunatului în golurile alpine și a vânătorii, iar braconajul a fost aspru pedepsit.Toate acestea au făcut ca efectivele de capră-neagră să crească și s-au populat și zone în care această specie nu se mai găsea, cum ar fi Ceahlăul (Piatra-Neamț), Hășmașul (Harghita), Siriu,(Buzău), Munții Apuseni, Ciucaș, Călimani, Munții Vrancei.
Rol simbolic
Capra-neagră, plasată pe o stâncă de argint, era prezentă pe vechea emblemă a județului Prahova, amintind de Munții Bucegi și continuitate. Județul a avut în timp trei steme oficiale proprii, iar capra-neagră a fost inițial singurul element heraldic și mai târziu a devenit simbolul nelipsit al județului.
Prezența în munții noștri a „antilopei Carpaților”, cum i se mai spune caprei-negre, constituie un lucru demn de a fi menționat, atât pentru frumuseţea şi măreţia ei pe piscurile cele mai înalte ale munţilor, acolo unde nu poate ajunge decât ea şi vulturii, cât şi pentru faptul că primele cinci dintre cele zece trofee la nivel mondial sunt recoltate din Bucegi.
