O pasăre nocturnă
Este cunoscută în România ca bufnița mare sau buha, aceasta fiind o pasăre nocturnă cu dimensiuni mari și care a stârnit multe superstiții de-a lungul timpului.
Originea Bufniței
Este răspândită în Eurasia și nordul Africii, dar datorită capacitații sale de adaptare atât la rece, cât și la cald, ea poate trăi pe tot globul exceptând Antartica. La noi în țară se găsește în special în Lunca Dunării și în general în zonele de câmpie bogate în rozătoare, dar și în zonele de munte. Bufnița Mare este o pasăre de dimensiuni mari ajungând la peste 61 de centimentri și 170 de centimetri în anvergura aripilor. Culorile bufniței variază de la maro închis și deschis cu dungi albe combinate cu dungi negre sau galbene. Are aripi lungi și picioare scurte cu gheare puternice. Corpul este rotund acoperit cu penaj bogat, un cap mare cu doi ochi care ocupă jumătate din mărimea capului, iar aceștia sunt ficși datorită faptului că are gâtul scurt și foarte flexibil pe care îl poate întoarce în toate părțile. Este un excelent vânător de noapte zburând făra zgomot și vânând îndeosebi șobolanii, șoareci, iepuri dar la nevoie se hrănește și cu insecte. Ea nu are dușmani deoarece trăiește ascunsă singură în scorburi sau cuiburi bine construite și nu își face apariția decât noapte, mai rar ziua. Bufnița depune ouă de culoare albă în vizuini sau în cuibul altor păsări după care le abandonează. Puii se nasc cu ochii și urechiile închise și sunt hrăniți cu insecte, broaște, șoareci.
Superstiții legate de Buha
În folcorul Românesc bufnița este considerată un mesager sau vestitor al pădurii. Populația din Apuseni spune că bufnița ar vesti prin cântecul său moartea cuiva, alții spun că aduce ghinion să o vezi la lumina zilei. Pe de altă parte hindușii o asociază cu o divinitate a prosperitații, a norocului iar grecii o asociază cu înțelepciunea.
