Viața-n tramvaiul 32 (I)

O linie expres a tramvaiului circulă pe Bulevardul Regina Maria, trece pe Calea Rahovei până-n Șoseaua Alexandriei. I se spune „treijdoi”. Rulează pe șine între 4:30 și 23:05. Toți am fost pasageri de tramvai. Bogați sau săraci, prinți și cerșetori.

Merg cu tramvaiul 32 până-n stația Calea Ferentari. Într-o amiază de vară, pe când plouă. Vreme de mers cu un mijloc de transport, îmi zic. Pe geamul lui 32 se întrevăd construcții vechi, „cârciumioare la șosea”, case de pariuri și jocuri, second hand-uri, piața Regina Maria. În tramvai e rumoare. Adolescenți, lelițe, studenți, vânzători de mărunțișuri, lăutari ambulanți cu acordeonul, doamne și domni eleganți. Lume pestriță.

Mă urc la Unirii. În stație stăm om lângă om. Apoi îngrămădim în tramvai papornițe, genți, pungi de piață, sacoșe de rafie. Nu-i nimic, e loc berechet. Claxonul țiuie furios. Aud scârțâitul tracțiunii electrice, e sunetul de tramvai pe care-l recunoști din toată gama de sunete citadine. Călătorii se clatină sprijinindu-ne de bară lângă burduful care leagă vagoanele. Răsuflă ușurați. Deschid telefoanele. Scrollează în tramvai de cum vatmanul îl urnește-n sus pe Bulevardul Regina Maria.

Moșu și Fortuna

În Piața Unirii, lângă stație, pe acoperișului unui bloc domnește o pancartă cu Basilica Travel, agenția de pelerinaje a Patriarhiei Române. Piața Unirii se-ndepărtează și văd murul Mitropoliei. Apoi fâșia de blocuri ceaușiste, Centrul Civic al Bucureștiului. O clădire de birouri abandonată. Case străvechi lăsate orfane. Până la stația 11 iunie mă-ngheață arhitectura ruinată. O grădiniță, un supermarket pe un teren pustiu.

Dar oamenii în tramvai se animă. Urcă un domn septuagenar, „Moșu” din 32. Vinde fleacuri, să-și îngroașe „cât o da Dumnezeu” pensia infimă. „Poftiți la Moșu! Șervețele, leucoplast, 3 lei. Pixuri!”. Înspre coada tramvaiului, două femei în vârstă, dichisite, cu pălării de soare, cotrobăie prin geantă. Scot câte 3 lei și plătesc Moșului pachetele de batiste parfumate. Sunt slăbuțe și vioaie, au coșuri împletite, unde-și țin „de-mpărțitul”. Dar în tramvai le-apucă pofta. Una dintre doamne scoate un covrig din coș, de sub ștergar, și-l ronțăie. „E, doar n-o fi foc!”, exclamă. Coboară la stația 11 iunie, înspre strada Patriarhiei. E forfotă în stație. Prăvălii la parterul blocurilor. Nici clădirile nu mai sunt în declin, au aspect de palate de odinioară. Am părăsit centrul Bucureștiului.

Îmi iau un pix de la vânzătorul din tramvai. Moșu face o reverență. „Sănătate de la Moșu, să trăiești!”. Îl întreb pe Moșu, negustorul de mărunțișuri care hoinărește-ntre vagoane, de când vinde și pe unde. „Ani de zile, fata lu’ tata, umblu în tramvaie, autobuze și fac popas pe stradă”. Și merge afacerea? „Nu merge. Cine are nevoie de pixuri, că lumea scrie la computer? Merge cu șervețele și leucoplast, de aia mai au oamenii trebuință, îi pândesc la nevoie”, râde Moșu.

Un bărbat stă în picioare, verifică un bon de casă, apoi trece la câștiguri. Se uită lung la hârtia din mână, cu antetul unei case de pariuri. Pariase la fotbal. La casa Fortuna scosese 1.100 de lei. Pe scaune stau zilierii, cu hainele ponosite de „tușe” de moloz. Un specialist vorbește tare la smartphone. „Vin acum, fratele meu!”. Mergea să asambleze un calculator.

„Descântecul” din tramvai

Un lăutar care nu scoate o vorbă. Se cațără-n tramvai la Regina Maria. Râde din ochi. Își potrivește acordeonul. Îl știu. L-am mai văzut pitit în gura de metrou de la Unirii. Își drege vocea de emoție și-ncepe. Doar instrumental. Acordurile sunt din Despacito, ritmul alert, lăutăresc. Adolescentele scot capul din telefon și-ncep să chicotească. Rapsodul „descântă” lumea de melancolie în tramvai. Nimeni nu mai privește-n zare, pe geam. Lăutarul atrage atenția. Îi dau o lețcaie, deși i-aș da mai mult. Are gluma la el, a remixat piesa latino, face lumea să râdă. „Mulțumesc, Doamne-ajută!”, zice.

Regina Maria, „mama răniților”

Cobor din tramvai să văd ce-l străjuiește. Merg pe Bulevardul Regina Maria. Bulevardul poartă numele celei de-a doua regine a României, Maria (1875 – 1938), soția lui Ferdinand I, regină care, în popor, e cunoscută drept „mama răniților”. Pe timpul Primului Război Mondial și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova. A fost soră de caritate în spitalele militare. Numele bulevardului e providențial. Pe străzi umblă „răniți”. Săracii. O femeie și bărbatul ei cară într-o roabă cutii, țoale și perechi de papuci, acoperite cu un cearceaf cu imprimeu floral. Trec pe lângă afișele scorojite de teatru bulevardier. La etajul 1 al unui bloc cu fațade din care „ninge” cu tencuială e arborat un steag al României. Romina și Relu îi cheamă pe oamenii cu roaba. Sunt căsătoriți de peste 30 de ani, își aduce aminte Relu. „Stăm în Rahova. Acu’ cărăm niște gioarse. Ne place în cartier. E mahala, ce vrei, așa e în mahala.” Rahova sau cartierul lu’ Mafoamea (bandit celebru pe vremuri, suveran cu banda lui în zona cartierului Rahova – n.r.), așa i se zicea în trecut. Poveștile din cartierele mărginașe eclipsează poveștile „de centru”. E periferia sublimă a Bucureștiului. Unde Romina și Relu se iubesc de 30 de ani.

Afacere de familie. Comerț în Rahova

Îi zice Berăria „La Mitică”. Vezi berăria din tramvai și sub denumire scrie „afacere de familie”. Vezi și Bumbtzi Pub, locanta La Proțap, Bistro Orhideea. Dacă te-ncearcă foamea, ai de unde. Dacă vrei servicii, în Rahova e oază. Spălătorii, cabinete medicale, veterinare, second hand-uri pe geamul cărora stă scris „Haine mari”, frizerii, școală de șoferi, centru de reparații pentru scaune și canapele, centru de vopsitorie și recondiționare, service auto, școală de dans, papetării, librării, croitorii care încă scriu pe geam arhaisme: „Confecții damă. Avem marfă nouă”. Tramvaiul a intrat pe Calea Rahovei. Cobor pe lângă Piața Chirigii. Complexul comercial se vede din stradă. Tot cu 32 ajungi din centru în piața angro. Întreb o fată cu o sacoșă supradimensionată care intră în incintă ce se găsește la Chirigii. „De toate. Mezeluri, borcane, dresuri”, îmi răspunde și râde. Urc din nou în tramvai. Se suie și oamenii cu plase. Răsuflă. Cunoștințele, locatari în cartier, schimbă politețuri. „Ce faci, bre? Sănătoasă?”, întreabă o tânără cu o mapă în mână o doamnă în vârstă. „Acasă, mamaie, mă duc acasă, am venit să-mi iau cârlige de rufe”.

Stația Progresului înspre Calea Ferentari

Pe stânga e mall-ul. Lume buluc. Magazine cu produse tradiționale. Brânzeturi. Afumături. Pâine cu cartofi pe vatră. E și sală de fitness. Progres la intersecția cu Șoseaua Progresului. Capitalism și afișe publicitare. Pe un stâlp scrie exclamativ: „Atenție! Se toaletează copacii!”. Un chioșc cu de toate. O casă de amanet. Un anunț cu un cățel pierdut. „O cheamă Sofi. S-a pierdut pe 17 iulie. Are un ham roșu și o lesă verde.” Pe același stâlp stă scris: „Domn sufletist, ofer cameră la o doamnă 40 – 50 ani cu probleme locuință contra îngrijire o dată pe săptămână. Exclus bărbați sau cuplu”. Blocuri. Bărbați care stau la umbră și discută, socializează. Din tramvai văd Electromagnetica Business Park. Azi fraza publicitară pentru Electromagnetica este: „Locul unde înfloresc afacerile”. Până să cobor la stația Calea Ferentari, aud în tramvai: „Aoleu, iar se pune ploaia, mai mergem o stație cu treieșdoiul, că ne face ciuciulete!”

(va urma)

Dar oamenii în tramvai se animă. Urcă un domn septuagenar, „Moșu” din 32. Vinde fleacuri, să-și îngroașe „cât o da Dumnezeu” pensia infimă. „Poftiți la Moșu! Șervețele, leucoplast, 3 lei. Pixuri!”. Înspre coada tramvaiului, două femei în vârstă, dichisite, cu pălării de soare, cotrobăie prin geantă. Scot câte 3 lei și plătesc Moșului pachetele de batiste parfumate.

Fotografii de Monica Stoica

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.