Actor și regizor consacrat în spațiul teatral independent, Toma Dănilă și-a trăit trecerea de la tinerețe la maturitate în cartierul Rahova. Vorbește cu nostalgie despre Rahova de odinioară, de dinainte să fie mutilată de Ceaușescu – Rahova aceea cu „fosta zonă Uranus și Dealul Spirii, care semănau cu un Montmartre parizian”. Toma Dănilă n-a apucat timpul acela în Rahova, dar legenda a ajuns până la artist.
Toma Dănilă, dați-mi voie să vă întreb ce înseamnă Rahova în biografia dumneavoastră? Dar în cea artistică – există un izvor rahovean de inspirație în ce ați lucrat în anii maturității dumnevoastră profesionale?
Rahova înseamnă în primul rând tinerețea mea. Nu spun copilărie, fiindcă anii ei s-au consumat în alt cartier "exotic" și anume în Baicului, acolo unde întorceau troleibuzele 69 și 85 și unde compatrioții noștri de etnie rromă erau majoritari. Majoritari și prietenoși, formând o mahala în care se auzeau frecvent îndemnuri de genul: „Pacinoooo, treci mă pe trotal!” sau „Romarioooo, te cheama mă-ta-n casăăă”. Un amestec de favelă braziliană și ghetou la care acum mă uit cu nostalgie. În aceste circumstanțe, mutarea in Rahova, care s-a petrecut la frumoasa vârstă de 23 de ani, nu m-a luat cu nimic pe nepregătite, ba din contră, întâlnind un peisaj similar, m-am adaptat extrem de ușor. Deci Rahova, mai precis intersecția ei cu Calea Sebastian, a fost locul unde s-ar putea spune că am trăit tranziția de la tinerețe către maturitate, în toată profunzimea ei.
Care e povestea dumneavoastră cu Rahova – cum ați ajuns să locuiți în cartier și de ce, până la urmă, ați plecat mai departe?
Aș spune că viața m-a trimis în garsoniera din Rahova, precum și limitatele posibilități financiare ale anului 2003. De plecat, am plecat fiindcă se spune că: „Dacă nu pleci din Rahova până la 33 de ani, nu mai pleci deloc”. Chestia asta m-a speriat îngrozitor, așa că m-am mutat.
Circulă tot felul de legende care întrețin o imagine mai curând nefericită a cartierului Rahova (unul dintre cartierele din București cu o foarte bogată istorie) – ce e adevăr și ce e mit în aceste legende urbane?
Rahova, acum, nu e altceva decât un alt cartier muncitoresc al Bucureștiului, similar cartierelor "dormitor" Berceni, Pantelimon sau Militari. Deci legendele urbane coincid cumva cu cele din alte cartiere, nici mai adevărate, nici mai închipuite. Adevărat este însă că există și aici personaje de dubioasă reputație, cum ar fi celebrii frați Sile și Nuțu Cămătaru, cu care însă nu m-am intersectat, fiindcă bănuiesc că nu i-a interesat foarte tare teatrul independent din România. Însa Rahova, înainte de demolările comandate de Ceaușescu, a fost cu adevărat un cartier special. Mă refer aici la fosta zonă Uranus și Dealul Spirii, care semănau cu un Montmartre parizian.
Unde putem să venim să vizionăm rezultatele muncii dumneavoastră, domnule Toma Dănilă? Și când? Unteatru, unde știu că sunteți un colaborator înflăcărat, se situează tot pe raza sectorului 5…
Vă aștept la final de noiembrie, tot la Unteatru, la noua mea premieră. Prefer să nu dezvălui mult, pot doar să spun că va însemna revenirea pe scenă, după mult timp, a uneia dintre cele mai mari actrițe ale teatrului și filmului românesc. Despre situarea frumosului spațiu al Unteatru în raza sectorului 5, nu pot spune decât că Dumnezeu lucrează. În feluri ascunse, dar lucrează.
În lumina celor arătate mai sus, poate fi sectorul 5 un nou pol pentru artă și cultură? Cum și de ce?
În momentul ăsta e destul de greu să vorbim despre artă și cultură în România, darămite despre poluri de cultură. Însă, dacă vremurile și cetățenii o vor îngădui, se pot face lucruri frumoase în sectorul 5.
Când ați fost ultima dată în Rahova? Cum ați regăsit cartierul? Rahova, încotro – ca să zicem așa?
Am fost de curând, iar lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Rahova e mereu egală cu sine, cel puțin deocamdată.
Despre situarea frumosului spațiu al Unteatru în raza sectorului 5, nu pot spune decât că Dumnezeu lucrează. În feluri ascunse, dar lucrează.
Toma Dănilă, actor și regizor
Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
