Sâmbăta aceasta ne-am adunat la Studiourile Ferentari pentru a sărbători un nou început, anume lansarea unui proiect care adresează lipsa de acces la educație, la cultură și la oportunități de dezvoltare profesională pentru tinerii defavorizați din cartierul Ferentari.
Studiourile Ferentari este un proiect implementat de Asociația CEDCA, în parteneriat cu Asociația Ferentari și Lise Wulff. Partenerii și o parte din tinerii care frecventează Studiourile Ferentari au discutat despre necesitatea educației și a culturii în mediile dezavantajate cum este cartierul Ferentari.
Douăzeci și opt de tineri vor învăța scenografie, compoziție muzicală, actorie, coregrafie, dramaturgie, regie și fotografie în cadrul proiectului. Paisprezece dintre ei vor fi angajați în acest proiect pentru a crea două spectacole de teatru și 21 de produse culturale conexe, pe care le vor lansa pe parcursul a două weekenduri.
Un moment-cheie al evenimentului a constat într-o dezbatere despre ce înseamnă cultura. Preluăm o parte din cuvintele lui Ionuț Oprea, coordonatorul artistic al proiectului:
„Cultura este tot ceea ce ne transmitem negenetic unii altora. Îmi place această definiție pentru că este incluzivă. Înseamnă că cultura nu este doar ce-mi place sau ce-mi convine mie, nu ține cont de gusturile mele, de clasa, rasa, religia sau calitatea mea umană. Că poate să fie și pentru mine, și pentru Sami, și pentru Ion Țiriac. Toată lumea are acces la cultură, poate nu la ceea ce am vrea noi să însemne cultura. Tik-tok-ul și Instagramul sunt spații culturale, așa cum sunt sala Ion Caramitru sau sala Palatului.
Dacă vrem ca actul cultural să conțină o anume calitate, atunci actul educational trebuie să conțină o anume calitate. Dar educația DE o anume calitate este un privilegiu, determinat în mare parte de condiția materială a familiei. Ecuația este simplă. Ești sărac, ai șanse mai mici la o educație de calitate iar cultura pe care o consumi sau o produci arată la fel.
Mitul copilului sărac, plin de note de zece și premii, care învață cuminte, neapărat cuminte, la lumina lumânării. Există oare acest copil generic despre care se vorbește mereu? Oare acest copil generic nu servește de fapt ca o scuză a politicilor publice de până acum? Păi dacă ăla poate, uite, împotriva tuturor șanselor, alții de ce nu pot? Sistemul nostru funcționează, oamenii sunt inadaptați.
Chiar dacă pare că vorbesc despre educație, vă asigur că vorbesc despre cultură. Facem parte dintr-o cultură în care puterea are mereu dreptate, chiar și atunci când greșește, o cultură în care este de preferat să punem pansamente în loc să tratăm cauzele simptomelor, o cultură în care se vorbește despre putori și paraziți asistați social, nu despre sărăcie, despre alcoolici, nu despre dependenți de alcool, despre dealeri și drogați, nu despre adicții periculoase, despre curve sau prostituate, nu despre fete și femei, victime ale traficului de carne vie, despre efecte, nu despre cauze. Și asta tot cultură e, care vine direct pe verticală, de acolo de sus, către populime și produce acte culturale ca atare.”
Fragment preluat de pe www.studiourileferentari.cedca.ro
Studiourile Ferentari este un proiect finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.
