X

CASA MELIK. Ce mi-a plăcut și ce nu la Muzeul Theodor Pallady

02 Sep 2015 | scris de Diana Marcu
  • CASA MELIK. Ce mi-a plăcut și ce nu la Muzeul Theodor Pallady
    Autoportret Theodor Pallady / Theodor Pallady
  • CASA MELIK. Ce mi-a plăcut și ce nu la Muzeul Theodor Pallady
    Foto: Diana Marcu / Strada Spătarului nr. 22
  • CASA MELIK. Ce mi-a plăcut și ce nu la Muzeul Theodor Pallady
    Foto: Diana Marcu / Casa Melik, reprezentativă pentru arhitectura tradițională românească
  • CASA MELIK. Ce mi-a plăcut și ce nu la Muzeul Theodor Pallady
    Foto: Diana Marcu / Bustul lui Theodor Pallady, opera sculptorului Gheorghe D Anghel

3,67 rating / 6 voturi
Review Merg.In
Casa negustorului armean Kevork Nazaretoglu de pe Spătarului nr.22, în apropiere de Calea Moșilor, este – dacă nu cea mai veche din București – una cu o istorie încercată.

Construită în a doua jumătate a secolului XVIII, casa a fost renovată în 1822, ruinată și din nou reparată, distrusă de un incendiu în 1913, restaurată șapte ani mai târziu, ca mai târziu să fie donată Bucureștiului și, din nou, renovată . Practic, Casa Melik, așa cum e cunoscută locuința cu cerdac închis cu geamuri, scară interioară și acoperiș cu streașină lată, a rezistat indiferent de vremuri, suportând cu stoicism schimbarea proprietarilor și a destinației sale. Numele i se trage de la cel mai important proprietar al său, Iacob Melik, un susținător al pașoptiștilor și autor al lucrării "L'Orient devant L'Occident.

Din 1971, casa găzduiește colecția soților Serafina și Gheorghe Răuț, amatori de artă și apropiați ai pictorului Theodor Pallady, pe care de altfel l-au și găzduit în timpul studenției, într-unul dintre apartamentele lor din Paris, din Place Dauphine.

Fost director al filialei Marmorosch Blank din Paris, Răuț și-a alcătuit propria colecție de artă pe care, la sfârșitul anilor 60 a donat-o statului român, împreună cu lucrările din atelierul parizian al lui Pallady, pe care le-a păstrat. El ar fi cerut Ministerului român al Culturii asigurarea unui spațiu de expunere valoros, aceasta fiind principala condiție a donației. Așa a a ajuns colecția complexă și heteroclită a soților Răuț, în care se evidențiază câteva pânze remarcabile semnate de Theodor Pallady în Casa Melik, devenită astfel muzeu dedicat pictorului român.

Alături de lucrările lui Pallady, colecția soților Răut prezintă pictură europeană din secolele XVI-XIX (franceză — Lubin Baugin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran, olandeză — Jan van de Capelle, engleză, spaniolă, românească), sculptură mică, obiecte de artă decorativă, textile, mobilier și ceramică orientală.
Cuprinzând peste 1.200 de piese, colecția extrem de diversă găzduită în Casa Melik întregește sugestiv perspectiva asupra colecționismului românesc și european de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Opt camere sunt deschise publicului și pot fi vizitate în maximum 40 de minute, și asta pentru că nu pare nimeni dispus să te țină cât mai mult în vechea locuință românească. Muzeografele par să stăpânească locul și sunt zgârcite tare la vorbă. În plus, orice deplasare pe parchetul de la etaj vine la pachet cu scârțâitul de rigoare și cu privirile de soacră țintuite în ceafa ta în cazul în care zăbovești mai mult în fața unei lucrări expuse.

Curtea răcoroasă, și dominate de bustul din bronz al lui Pallady (n.r. opera a sculptorului Gheorghe D. Anghel), e prilej de bucurie, mai ales când afară e zăduf.

Muzeul este deschis de miercuri până duminică, inclusiv, între orele 11.00 și 19.00, în perioada mai – septembrie și între orele 10.00 și 18.00 din octombrie până în aprilie. Taxa de vizitare este de 7 lei / persoană.

INFO
Pictorul Theodor Pallady s-a născut în aprilie 1871, la Iași. A studiat la Școala de poduri și șosele din București, apoi la Politehnica din Dresda (1887-1889). În particular a luat lecții de pictură și desen și, sfătuit de profesorul său, Erwin Oehme, pleacă să studieze la Paris. Revine în țară, în 1904, unde și expune, dar păstrează legătura cu Franța. Lucrările sale ajung și la Bienala de la Veneția în anii 1924, 1940, 1942. Moare în august 1956, cu câteva luni înainte primind titlul de Maestru emerit al artei. Acestea sunt câteva dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale: ''Citind din Baudelaire'', ''În fața șemineului'', ''Nud în fotoliu'', ''Fotoliu albastru'', ''Nud'', ''Armonie'', ''Odaliscă'', ''Autoportret'', ''Nud interior'', ''Compoziție'', ''Infinit'', ''Natură moartă cu pepene și smochine'', ''Natură moartă cu flori roșii''.
Comentarii