Bucureştiul a fost scena multor evenimente istorice marcante, dar şi a unor incendii devastatoare, fapt care i-a determinat pentru liderii de atunci să instituie un serviciu de intervenţie obligatoriu cu pompieri.
Istoricii spun că, la începutul secolului al XIX-lea, când domnea Constantin Ipsilanti, un incendiu a distrus 600 de case. Ulterior, s-au luat măsuri minime de prevenire, legate de depozitarea fânului, a prafului de puşcă, de activitatea fabricilor de alcool, s-a introdus obligativitatea pregătirii unor vase cu apă sau impunerea construcţiilor din cărămidă şi piatră în loc de lemn.
De pildă, scrie G. I. Ionnescu-Gion în „Istoria Bucurescilor”, 1899, lăcaşurile de cult greceşti erau obligate să aibă „6 căzi pline cu apă, 6 căngi şi 6 topoare şi de-a pururea să fie căzile pline şi toate celelalte gata spre întrebuinţare la caz de foc”.
Generalul Maior Starov pune bazele, la 1833, unui serviciu de pompieri militari, numit „Roata de pompieri”, cu câteva sute de luptători cu focul.
La 1871, maiorul Dimitrie Pappasoglu realizează harta „Centrulu Capitalei Bucuresci” şi unde apare reprezentat pentru prima dată actualul Detaşament „Mihai Vodă”, chiar pe locul unde se află astăzi.
„Oficial, primele înregistrări scriptice ale amplasării actualului detaşament în actuala locaţie dezvăluie că pompierii bucureşteni îşi desfăşurau activitatea în cazarmele din strada Mihai Bravu, mai exact în Cazarma Cavaleriei încă din 1848, informaţie subliniată în „Istoricul Pompierilor militari 1835-1935”, de col Ghe. Pohrib. Mai târziu, după venirea la domnie a lui regele Carol I, fosta Cazarmă a Cavaleriei va servi intereselor Batalionului de pompieri Bucureşti”, se precizează pe site-ul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti - Ilfov.
Aşa începea organizarea serviciului de pompieri militari în sudul ţării.
Prin lege, „Roata de pompieri” începe să funcţioneze din 1845. Peste doi ani, la 23 martie 1847, de Paşti, izbucneşte cel mai mare incendiu în Bucureşti din ultimii 300 de ani. Au ars în jur de 300 de case, amintesc cei de la ISU.
Peste un an, pompierii dovedesc că pot apăra şi oraşul de atacatori. La 13 septembrie 1848, 5.000 de soldaţi turci ajung la cazarmele române din strada Mihai Vodă, unde se mai aflau 200 de pompieri conduşi de căpitanul Pavel Zăgănescu.
În această luptă au fost răniţi 57 de soldaţi şi au căzut la datorie doi ofiţeri români şi 48 de soldaţi. De partea turcilor au fost „câţiva ofiţeri, precum şi 158 de morţi”, notează, în „Istoricul pompierilor militari 1835-1935”, col. Gh. Pohrib.
Omul politic Dimitrie A. Sturdza afirma: „Nu se poate uita de poporul român, ca impulsiunea mişcării de redeşteptare din 1848, sigilată prin fapta eroică de la 13 septembrie, a reînviat şi s-a refondat simţământul despre datoriile noastre către patrie.”
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi dă ca exemplu întregii oştiri române pe pompieri şi pe conducătorii lor.
Clădirea în care se află Detaşamentul „Mihai Vodă”, situată pe strada Elie Radu nr. 2 din Sectorul 5, a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, fără să fie păstrate prea multe detalii despre ridicarea ei.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
