„54 de scrisori către Hyperion” este titlul ultimului volum de poezii scrise de Cornel Negrea.
I.
Mă intrigau cei ce nu aveau răbdare
Să miroasă urmele mele
Peste care trecuseră zeii.
Am fost trezit de ursitoarea ce tânără
Anima este nu doar lumină,
Ci un imens întuneric.
II.
Eu, bardule,
Mă scol din țărâna letcană
La ceas de dimineață,
Am uitat mirosul de animal tânăr
Al camerei în care locuiam.
Și am crezut că l-am apucat
Cu două degete
Pe Dumnezeu de picior.
La școală,
Aș fi vrut să-l ajut cu un ochi
Pe bătrânul Faust Căutătorul.
III.
Curiozitate pentru mine
Interesul tău pentru vechituri.
O luntre aurită te-a purtat
Într-un alt Cosmos,
Tu fiind rege
Al unui spațiu și timp nepereche.
Luntrea trasă de lebedele argintoase
Te-a dus spre întâlnirea cu anima.
Sufletul tău n-a căutat
Nimic altceva, decât viața.
Adică o lume ce dădea-n basme
Și vorbea în poezii.
IV.
Timpul sacru pentru tine
Să-ți găsești ființa
În ființa zeităților primordiale.
Trecutul neamurilor tale –
Zăbală de aur între
Puritate și desăvârșire.
Oare nu e ăsta un timp
Al regăsirii de sine?
Străvechi domnitori,
Nu-i așa că e bine să aveți
Pentru eternitate
Bardul vostru?
El doarme astăzi în
Raiul luminii eterne.
