Pe Calea Griviței 35, peste drum de Facultatea de Arte Decorative și Design, se află probabil singurul atelier de ipsos din București, care funcționează și în ziua de astăzi.
Deși, din stradă, atelierul nu e semnalizat nicicum, geamul lui mare lămurește imediat, pe oricine, despre ceea ce se petrece înăuntru. O mulțime de statui albe se-nghesuie unele în altele, iar printre ele, pe un scaun din plastic, se află mai tot timpul Maria Rădulescu, în salopetă de lucru, șlefuind o figură de ipsos.
Povestea ei și a pasiunii sale pentru meseria de ipsosar a început pe când avea 20 de ani. Maria a venit din Focșani în București în anii ’50, când unchiul său era meșter ipsosar la Palatul Regal, actualul Muzeu Național de Artă al României. Acolo a văzut pentru prima oară cum se lucrează cu ipsos. A rămas în București alături de unchiul ei, iar mai târziu a făcut ucenicie în atelierele maeștrilor Ion Jalea, Oscar Han, Ion Irimescu și Constantin Baraschi, cunoscut pentru Aleea Cariatidelor de la intrarea în parcul Herăstrău.
Astăzi, la cei 85 de ani, ea întâmpină cu zâmbetul pe buze pe oricine calcă pragul atelierului plin de statuete, busturi de zei, capete de Moise și alte medalioane lucrate și turnate împreună cu Elena Moroşanu, colega ei.
