Renăscut din propria cenuşă
Schitul Peştera Ialomiţei se leagă de numele domnitorului Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad Ţepeş, care a domnit doar un an, între 1508-1509, şi care a construit o biserică de lemn în faţa Peşterii Ialomiţei. Schitul a fost de patru ori incendiat, iar în 1993 se construiesc o nouă biserică şi un grup de chilii.
Credinţa învinge întotdeauna
Un loc din inima Muntelui Bătrâna care atrage mulţi turişti an de an prin frumuseţe și spiriualitate este Schitul Peştera Ialomiţei. Dacă la început a fost construită o simplă bisericuţă de lemn care a fost incendiată de mai multe ori şi reconstruită, acum, aici se află un complex monahal. Ca să intrăm în complexul monahal, trecem printr-o poartă în stil maramureşan, intrăm în curtea bine îngrijită, cu alei pavate cu piatră de râu, cu jardiniere formate din trunchiuri de copaci pline cu panseluţe, muşcate şi margarete într-o variată paletă de culori. În dreapta sunt chiliile cu balcoanele de la care se revarsă muşcate roşii, în centru se află foişorul construit într-un mic lac cu păstrăvi, iar în stânga clopotniţa pe sub care trecem pentru a merge spre poteca ce duce la Peştera Ialomiţei şi la biserica din lemn ce poartă hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
În drum spre schit
Poteca este umbrită de copaci şi însoţită de un pârâiaş ce curge paralel cu ea. După câteva minute de coborâre prin cheile Peșterii, trecem podul din lemn peste Ialomița și undeva în stânga se face o altă potecă ce urcă spre Peştera Pustnicului, un loc mai puţin cunoscut. O peşteră nu foarte mare, dar în care se spune că există cea mai pură apă. La intrare există o cruce ce are scris pe ea “IN MEMORIA Ieromonah Neofit Florea, Ieromonah Teofil Braşoveanu, Monah Nifon Dinu, Peştera Ialomicioarei 2013”. Din spusele celor ce l-au cunoscut pe părintele Teofil Braşoveanu, acesta a pătimit mult, suferind de o boală cruntă şi s-a vindecat stând timp de şase luni în această peşteră, timp în care a băut din apa pură de aici şi s-a rugat. Mulţi oameni au avut parte de experienţe frumoase în prezenţa lui.
Între vechi şi nou
După alte câteva minute de mers pe jos, ajungem la schit. Pe stânca înnegrită de deasupra bisericuţei se văd urmele incendiilor care au pustiit de atâtea ori acest loc, dar credinţa în Dumnezeu şi în bine nu moare, iar biserica reconstruită din lemn pe o fundaţie de piatră, cu două turle şi pictura deosebită din interiorul ei, stă mărturie.
La intrarea în Schitul Peştera Ialomiţei ne mai atrage atenţia vitrina cu flori de mină ce poartă denumirea „Bijuteriile pământului”, donaţie făcută Mânăstirii Peştera de către Ion Enescu, inginer de mine, născut în Pietroşiţa, în 1929. De aceeaşi vârstă cu Peştera Ialomiţei, aceste flori de mină reprezintă frumuseţile ascunse, create de Dumnezeu. Din colecţie fac parte diferite roci, blendă, galenă, cuarţ, sulfuri complexe, siliciu etc. Lângă această colecţie stau fotografii cu schitul de la Peştera Ialomiţei vechi de 196 de ani. În acest loc sfânt, în care se împletesc natura și spiritualitatea într-o armonie perfectă, vă puteți găsi oricând liniștea.
