De veghe pe înălţimile Carpaţilor
Sus în munte, pe platoul Bucegilor, există o stâncă cu chip de om ce parcă priveşte de mii de ani către cercul de precesie al echinocţiilor.
Monument al naturii emblematic pentru România
Sfinxul din Bucegi, situat la o înălţime de 2.216 metri este considerat un monument al naturii emblematic pentru România, ce s-a format în urma fenomenului de eroziune eoliană. Unele roci sunt alcătuite din particule cu durităţi diferite neomogen cimentate, de aceea apar forme variate de relief în urma eolizaţiei, în funcţie de aspectul morfologic pe care îl prezintă. Cu o înălţime de opt metri şi o lăţime de 12 metri, acesta tronează scrutând zările către cercul de precesie al echinocţiilor atrăgând permanent curiozitatea turiştilor atât prin forma umană pe care i-au dăruit-o de-a lungul anilor, apa şi vântul, ajutate de fenomenul îngheţului şi dezgheţului, cât şi prin legendele ce îl înconjoară şi pe care oamenii le povestesc seara în jurul focurilor de tabără.
Sfinxul, un nume asociat în urma asemănării cu un chip uman
Numele de Sfinx se datorează asemănării stâncii cu un cap omenesc ce poartă o căciulă. Aspectul său a fost deseori asociat cu expresia umană ce emană suveranitate şi impune putere, lucru care este evidenţiat de faţa proporționată, buzele şi bărbia ferme, precum și de privirea cruntă ce parcă păzeşte ţinuturile strămoșești de veacuri. Marele Sfinx din Bucegi este unul dintre cele mai importante atracţii turistice ale României și datorită comparării sale cu cel existent la Gizeh în Egipt, având aceeaşi înălţime, ceea ce a făcut ca această formațiune geologică să devină un monument turistic de importanță naţională şi internaţională.
Popularitatea Sfinxului din Bucegi
Sfinxul de pe Platoul Bucegilor se regăsește pe cărţile poștale, pe ilustrate și în ghidurile turistice pentru străini, încă din cele mai vechi timpuri, de când oamenii au fost pur şi simplu fascinați de această minunăție. Drept dovadă în acest sens stă cea mai veche fotografie a Sfinxul, ce purta la acea vremea numele de „Babele din Caraiman’’, fotografie care datează din anul 1900, încă de la începuturile dezvoltării artei fotografice. Într-un articol apărut în publicaţia de profil a vremurilor „Buletin Alpin’’ apare pentru prima dată și denumirea devenită ulterior oficială, aceea de „Sfinxul din Bucegi”.
Cum ajungem la Sfinx
Pentru a ajunge să contemplăm această minunăţie a naturii pe Platoul Bucegilor, cei mai temerari şi antrenaţi fizic dintre noi pot urca pieptiş pe cărările muntelui bătute an de an de pasul turiştilor iubitori de natură şi drumeţii montane sau pot opta pentru cel mai scurt drum şi cel mai eficient ca timp, urcatul cu telecabina. Pe Platoul Bucegi se mai poate ajunge și cu autoturismul pe șoseaua Sinaia – Vârful Dichiu – Piatra Arsă și mai departe pe jos până la cabana Babele, aflată în imediata apropiere a acestuia.
Măreț, enigmatic, însoțit de alte stânci cu forme bizare denumite generic „Babele”, Sfinxul veghează de veacuri liniștea muntelui străbătând cu privirea zările și inspirând de-a lungul timpului oamenii literelor.
„Sfinxul, pe Bucegi, natural apărut, de milenii ce s-au perindat, stă treaz şi priveghează, urcând pe serpetine, turiştii, pe meleaguri carpatine”...
