Excursie la Peştera Ialomiţei
În sfârşit, este iarăşi vară. Prima zi din iunie, prima zi de vară adevărată. Şi pentru că se prefigurează a fi o zi perfectă pentru un traseu montan, vom porni la drum cu destinaţia Peştera Ialomiţei.
Echipaţi pentru munte
Ne-am echipat cu bocanci, haine sport, rucsacuri, binoclu şi, bineînţeles, aparat de fotografiat, iar la ora 10.00 am plecat pe traseul Zamora -Telecabina Buşteni - Peştera, dar nu înainte de a ne savura ceaşca de cafea în compania lui Novac, un ciobănesc carpatin corb şi a celor trei pisici, prietenele lui. Am trecut pe lângă parcul din Zamora, pe lângă Spitalul de recuperare al Ministerului de Interne, „Dimitrie Gerota”, pe lângă pensiunea Paradis, am trecut podul peste Prahova, am mers cam cinci minute paralel cu şoseaua Bucureşti – Braşov, după care am început să urcăm pe strada Telecabinei. După cinci minute am ajuns la telecabina din Buşteni, timp în care am fost întrebaţi de vreo patru ori dacă vrem să urcăm cu jeep-urile pe munte. Am refuzat politicos şi ne-am văzut de statul nostru la coadă, deoarece era formată deja o coadă frumoasă la telecabină, semn că nu fusesem prea matinali. Glume, poante, bancuri, râsete şi iată-ne ajunşi la casa de bilete. O urcare cu telecabina a unui adult costă 35 de lei, a unui copil între 5 și 12 ani costă 18 lei, iar dacă eşti norocos şi ai sub 5 ani intri gratuit.
Impresii din telecabină
Au meritat aşteptarea şi preţul plătit, pentru că din telecabină peisajul este încântător, trecerea pe deasupra brazilor te îmbie să le atingi cu mâna vârfurile, iar mugurii lor de un verde crud te îmbiau să rupi puţin din ei, să le simţi parfumul şi savoarea. Bucuria de a trăi în armonie cu natura, de a face lucrurile firesc, în ritmul lor, îţi creează o stare de bine, asta gândeam în timp ce sub telecabină rămânea Valea Spumoasă cu peisajul unic format din căderile de apă şi pereţii stâncoşi ce o înconjoară. Cu urechile înfundate de la presiunea ridicată, am coborât din prima telecabină pentru a ne urca în altă telecabină de pe traseul Babele – Peştera care se parcurge cam în zece minute şi costă 20 de lei pentru adult şi 10 lei pentru copil. Dacă plăteşti urcare - coborâre, preţul este 30 de lei pentru adult şi 15 lei pentru copil. Aflăm că ultima telecabină de întoarcere este la 15.15, iar iarna traseul nu este funcţional.
Peisaje de admirat
Ne atrage atenţia tehnicianul cabinei, pentru că el avusese norocul ca în dimineaţa aceea să vadă un cerb foarte frumos ce ieşea din jnepeniş, poate avem același noroc și noi. Ne aţintim şi noi privirile în jos, în jenpeniş, dar nu vedem cerbul, vedem în schimb o frumoasă cascadă. Când ne ridicăm privirile, ni se arată la orizont Cheile Tătarului, Cheile Peşterii, Cheile Coteanu, Cheile Zănoagei, Cheile Horoabei şi Cheile Orzei, zone pe care le vom străbate cu siguranţă în excursiile viitoare. Valea Horoabei este, de asemenea, de o frumuseţe sălbatică, unică în Bucegi prin canionul şi cascadele ce pot fi întâlnite aici, Cheile Orzei, care se află la sud de lacul Scropoasa, pentru că au cele mai strâmte şi sălbatice chei din valea Ialomiţei, iar în anul 1970 este declarată Rezervaţie Naturală Complexă, tocmai pentru a fi protejată, iar în Cheile Tătarului, monument natural, trebuie să vedem Peştera Urşilor care adăposteşte rămăşiţele speciei Ursus speloeus. Coborâm din telecabină, îl salutăm pe domnul Mazilu de la pupitrul de comandă şi pe domnul Păunaş, cel ce se ocupă de partea tehnică a instalaţiei pe cablu, apoi ieşim pe platou.
Traseul spre Peştera Ialomiţei
Coborâm puţin până la Pensiunea Octavian care se află vizavi de hotelul Peştera, trecem pe lânga Rezervaţia Naturală Poiana Crucii – arie naturală protejată care ne atrage atenţia prin multitudinea de molizi dubli şi tripli care au aceeaşi rădăcină, dar două sau trei tulpini. Facem multe fotografii şi mergem mai departe spre Peştera Ialomiţei. Ştim despre Peştera Ialomiţei că se află pe versantul drept al Cheilor Peşterii pe Valea Ialomiţei, la o altitudine de 1.530 metri pe Muntele Bătrâna, iar exploatarea ei a început în anul 1950 de cercetătorii Institutului de Speologie, de Emil Racoviţă şi de echipa Casei Centrale a Armatei şi a fost electrificată în 1967.
Peştera Ialomiţei
Peştera s-a format pe direcţia unei falii orientate est-vest, apele de infiltraţie şi pârâul au modelat calcarul, iar suprafeţele de rocă înalte de zeci de metri dau impresia de oglindă. Aici am putea admira Prima Sală a peşterii - Mihnea Vodă, Sala Decebal, Sala Sfânta Maria, Galeria Apelor, Galeria La Răspântie şi finalul peşterii, care se numeşte La Altar. Un loc demn de a mai fi văzut în peşteră este şi cascada de La Lac. Aici pârâul din Galeria Apelor curge pe sub bolovani şi ajunge într-o cascadă înaltă de trei metri, care în timpul ploios alimentează un lac adânc de patru metri. La ora 13.30 ajungem la Peștera Ialomiţei, dar accesul în ea este temporar restricţionat, lucru anunțat printr-un panou de Administraţia Parcului Natural Bucegi, pentru implementarea proiectului Reabilitarea şi modernizarea infrastructurii tehnice pentru creşterea potenţialului turistic al Peşterii Ialomiţei.
Nu am avut noroc să o vedem, dar tot traseul a fost foarte frumos şi ne-am bucurat de o zi mai aproape de cer.
