Să ne amintim cu drag despre oamenii locurilor!
Autor de literatură uşoară, Nestor Urechia, prozator şi publicist, fiul Luizei şi al lui Vasile Alexandresu Urechia, născut la data de 1 mai 1866 în Bucureşti, a locuit în oraşul Buşteni pe strada ce îi poartă astăzi numele, într-o cochetă vilă amplasată în apropierea intrării pe Valea Cerbului.
Cunoscut ca autor, povestitor autentic stilul său, se caracterizează printr-o mare putere de evocare a tot ceea ce este deosebit ca frumuseţe în Munţii Bucegi. Absolvent al şcolii primare şi al liceului în Bucureşti, şi-a definitivat studiile la Paris absolvind „Ecole Polytechnique” şi „Ecole des Ponts et des Chaussees”, după care, întors în ţară, ajunge printr-o conjunctură favorabilă în oraşul de la poalele Munţilor Bucegi în calitate de inginer coordonator de lucrări de amenajare a şoselei naţionale Câmpina-Predeal, reuşind să facă din aceasta cea mai bună cale de comunicaţie din ţară.
Ambasadorul Bucegilor
Mare pasionat de literatură, scrie şi publică sub diverse pseudonime în revistele vremii nuvele, povestiri, legende, impresii de călătorie, prelucrări şi traduceri, articole pe chestiuni de cultivarea limbii, amintiri de pe frontul francez al Primului Război Mondial, anecdote istorice. Referitor la locurile noastre, se remarcă „Cronica Bucegilor”, prin care se aduc numeroase sfaturi montaniarzilor cu privire la traseele montane din zonă. Sub pseudonimul „N. Jenepeanu” publică în anul 1907 „În Bucegi”, cartea ce reprezintă traducerea din limba franceză în limba română a volumului ce îl editase la Paris cu un an înainte, în 1906, „Dans Ies Carpathes Roumaines” (Leş Bucegi). Volumul „Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal” publicat în anul 1911 poartă tot semnătura sa, dar sub pseudonimul „Inginerul din Bucegi”. Cartea de debut o reprezintă „Zânele din Valea Cerbului, poveşti pentru copii” publicată în anul 1904, tipărită în peste cincisprezece ediţii. Mişcat adânc de frumuseţea locurilor, se face remarcat şi prin următoarele publicaţii: „Robinsonii Bucegilor”, „Întâmplările a trei cercetaşi”, publicate la Bucureşti în 1916, „Vraja Bucegilor”, volum apărut la Bucureşti în 1926, „În împărăţia munţilor”, „Bucegii duioşi” , lucrări editate la Bucureşti în 1928. Aceasta din urmă reprezintă o carte de o prospeţime de invidiat în care sunt prezente spaţii, candori şi îndemnuri din vremuri când „omul era încă adevărat ca natura și natura adevărată ca omul” (Mihai Eminescu). Considerată cea mai longevivă publicaţie de turism din ţara noastră, prezintă o întoarcere la alpinismul montan, la accesibilitatea traseelor turistice. Cartea se găsește şi în zilele noastre pe piaţă în „Colecţia verde”. Şi azi, în zilele mohorâte, când vremea nu îţi permite să o iei la pas sus pe munte, cufundat în lectură, poţi să străbaţi cu gândul potecile şi să-ţi aminteşti cum paşii copilăriei te purtau spre înălţimi cu aer curat şi privelişti de vis.
