Piatră de temelie a orașului Bușteni
Amplasat la ieșirea din orașul Bușteni, pe drumul ce duce către Brașov, cartierul „Cezar Petrescu” și-a scris istoria odată cu baza primei așezări puse de către Mihai Șutu în orașul Sinaia când acesta, împreună cu 24 de familii de scutelnici ai mânăstirii, înfiinţează primul cătun în zona Văii Superioare a Prahovei.
De aici s-au întins locuitorii care au format mai târziu așezări în Buşteni, Poiana Ţapului și Azuga. Se spune că în jurul anului 1790 locul unde Valea Cerbului se varsă în râul Prahova se numea „La Bușteni”. Pe acest teren presărat cu gropi s-au construit în anul 1793 primele case. La început, cartierul „Cezar Petrescu” era cunoscut sub numele „Pe Trestie” locul fiind asociat și cu existența unui han. Denumirea „Trestiei” apare pe o hartă de origine rusească datată din anul 1835 și este specifică solului mlăștinos al zonei ce permitea dezvoltarea din belșug a plantei cu același nume. Cătunul Trestiei împreună cu alte două cătune vor forma în timp piatra de temelie a primelor trei cartiere ce stau la baza originii dezvoltării aşezământului cunoscut mai târziu ca orașul Bușteni. Lucrările începute în anul 1846 pentru şoseaua dintre Câmpina şi Predeal, aduc implicit dezvoltarea acestei părți din actualul oraș. În anul 1876 se demarează și lucrările pentru calea ferată pe ruta Ploieşti – Predeal, iar la 10 iunie în anul 1879 se deschide tunelul montan al tronsonului către Azuga, închis ulterior în anul 1961 datorită electrificării liniei ferate.
Numele străzii dat în memoria scriitorului Cezar Petrescu
Odată cu dezvoltarea economică a întregului oraș cartierul se extinde, în zonă existând pe vremuri un canton silvic ce avea în componență o pepinieră. Apar, de asemenea, datorită dezvoltării sporturilor de iarnă și în mod special a schiului în zona Sinaia – Bușteni, o serie de construcții de mare interes ce s-au păstrat până azi înfrumuseţând peisajul prin măreția arhitectonică specifică perioadei în care au fost construite. În acest cartier se remarcă prezența unui izvor cu ape clorosodice care au fost utilizate în terapie pentru cure externe şi interne, inhalaţii, pulverizări, gargarisme în cadrul clădirii Băilor minerale. Printre cele mai celebre construcții ce se pot admira și astăzi putem aminti: Vila Pașcanu, naționalizată și retrocedată după anul 1989 fiind ulterior restaurată, Vila Rucăreanu în spatele căreia azi se află sediul ANAF, Casa preoților, Hotel - Casino Palace și Casa Memorială Cezar Petrescu, aceasta din urmă contribuind la schimbarea denumirii cartierului în zilele noastre. Casa preoților a fost achiziționată de către parohia română și dată spre folosinţa sub denumirea de Centru Social Pastoral „Sfânta Treime”, în anul 1935. Casa Memorială Cezar Petrescu a fost ridicată în anul 1918 beneficiind de două renovări până în prezent. Actualmente, aceasta este o secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova datorită faptului că în ea a locuit începând cu anul 1937 marele scriitor Cezar Petrescu până la moartea sa, în anul 1961. După decesul acestuia, locuinţa a fost moştenită de soţie şi fraţi și deschisă în mod oficial ca muzeu la data de 17 decembrie 1967.
De la Hotel – Casino Palace, la orfelinat „9 Mai”
Hotel - Casino Palace a fost gândit în anul 1903, când celebrul scriitor Ioan Slavici se asociază în afaceri cu Roman Ciorogariu pentru a înfiinţa un stabiliment balnear, având în vedere exploatarea apelor minerale curative ce izvorau din munte. Negocierile construcției ce viza printre altele și dotarea cu un cazino încep în anul 1907. Ridicarea acestuia se face începând cu anul 1909 și se finalizează în anul 1912, hotelul fiind gata să-şi primească oaspeţii în camere dotate modern prevăzute cu tot confortul acelui moment pornind de la becuri, instalaţii de încălzire, apă caldă, canalizare, telefon şi chiar un salon unde exista un automat de muzică. Noul hotel prezintă arhitectura culelor olteneşti, împletită cu specificul zonei şi elemente vânătorești având faţada placată cu piatră ornamentală de rău și ziduri de cărămidă fiind printre primele clădiri ce foloseşte grinzi din beton armat considerat în momentul construcţiei o adevărată atracţie turistică în localitate, una dintre cele mai mari clădiri în stil neoromânesc. Intrările în hotel erau prevăzute cu cerdac decorat cu motive ţărăneşti, iar balcoanele turnurilor dinspre nord prezentau console din lemn. Construcția cunoaște și perioade de vitregie. Între anii 1916 şi 1918 este rechiziționată de către trupele de ocupaţie austriece, maghiare şi germane și este transformată în comandament local. Emblematica de bază a localității, datorită unuia dintre acționarii săi, împrumuta în vremea interbelică numele acestuia străzii pe care se afla, acela de „Theodor Florescu”, devenită ulterior strada „Cezar Petrescu”. În anul 1942, hotelul este transformat de către Mareșalul Ion Antonescu în orfelinat pentru copii orfani de război continuând să rămână astfel și în perioada comunistă numele fiind schimbat în orfelinat, „9 Mai”. Acesta a funcționat până în anul 2000 iar în ziua de azi este aflat într-o stare avansată de degradare.
Dezvoltarea socialistă a cartierului
Perioada epocii comuniste aduce dezvoltarea acestui cartier prin construirea unui număr mare de blocuri cu 4 etaje. Astăzi în acest cartier funcționează o grădiniță cu program prelungit şi program normal, secția nr.2 a Sanatoriului Balneoclimateric de Copii din Bușteni, trei magazine cu profil alimentar și un atelier de reparații auto. Dintre personalitățile momentului ce trăiesc în acest cartier putem aminti pe Profesorul Marian Chițescu. Acesta a participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Lillehammer, Norvegia în 1994, Nagano, Japonia în 1998 și Sochi în 2014 și care a luat startul de nenumărate ori în Cupa Mondială şi Cupa Europei, obţinând locul 6 în Cupa Europeană, la St. Moritz Celerina în 1993. Domnul Chițescu, este cunoscut ca multiplu campion naţional ce a făcut parte din Lotul Naţional şi Olimpic de Bob al României timp de 10 ani.
„Şi precum Fram, ursul polar care îşi visa copilăria îndepărtată... visul era mereu același. Se născuse în vremuri de mult apuse, undeva la poalele munților Bucegi în locul în care trestia era stăpână!”.
