Cartierul Zamora, un nou cartier vechi
Situat pe malul stâng al râului Prahova, actualul cartier rezidențial Zamora are la origine „Slonul de Piatră”, primul han pomenit în scrisuri, de-a lungul văii superioare a Prahovei, încă din anii 1650, fiind cea de-a doua așezare umană în zonă după Schitul Sfântului Nicolae de pe Molomot, atestat documentar în anul 1581, amplasat undeva mai sus de cartierul Furnica din Sinaia de azi.
În trecut, pe aceste meleaguri, păstoritul a fost ocupaţia de bază a locuitorilor aflaţi în zona de munte. Bucegii i-au atras mereu pe ciobanii din Bran şi pe oierii din Ţara Bârsei datorită păşunilor întinse şi a drumurilor cele mai scurte de trecere din Transilvania către Câmpia Dunării. Se spune că, pe la sfârşitul veacului al XIII-lea, nu existau sate în zona Buşteni, Sinaia, Predeal, ci acestea au apărut după înfiinţarea Mânăstirii Sinaia, pe la începutul secolului al XIX-lea, însă datorită drumului de legătură dintre Ardeal şi Țara Românească, aici existau un punct de vamă şi un drum pentru transportul mărfurilor. Documente vechi, de pe vremea lui Duca Vodă, din anul 1674, pomenesc despre acest lucru. Drumul în totalitatea sa a fost lărgit în timp şi apoi modernizat de către austrieci pentru a străbate mai uşor zona cu armata în întâmpinarea turcilor, în jurul anului 1736. Deși era considerat periculos, drumul era străbătut, zilnic, de carele negustoreşti.
„Slonul de Piatră”, prima construcție atestată documentar.
Astfel încep a se construi în zonă câteva hanuri, printre care şi „Slonul de Piatră”, considerat prima construcție umană atestată documentar în cartea preotului Virgil Godeanu, „Biserica Domnească din Buşteni”, publicată la Bucureşti, în anul 1939, paginile 20-26, unde se specifică următoarele: “... şi astăzi se spune „La Slon” unei poieni de peste Prahova, în dreptul fabricii de hârtie din Buşteni, la distanţă de circa un kiometru de Castelul Cantacuzino din Zamora, unde se mai văd încă urme din fosta clădire a hanului”. În zona hanului exista pe vremuri un cimitir. În vechile scrieri, Culmea şi Valea Zamora apăreau sub numele de Zamura. Locul era împânzit de stejari groși. Hanul „Slonul de piatră” era singura locuinţă omenească de la Sinaia în sus către Predeal, înainte de anul 1750. El a fost ridicat pe stânga Prahovei ca o clădire solidă în care se puteau adăposti călătorii în timpuri grele. Stăpânul hanului, Toma Albuleţ, a pierit în focul ce i-a distrus hanul, în anul 1848, incendiat de turci în urma luptelor purtate între aceștia și trupele austriece. În cinstea lui s-a ridicat o cruce dintr-un stejar al locului. Cu timpul, aici au început să se construiască locuinţe, în special după mutarea vămii de la Bran la Predeal şi ulterior cu ocazia construirii Mânăstirii Sinaia. Dezvoltat în timp ca un cătun, înscris pe harta rusească din anul 1835, „Slonul de piatră” a dat naştere cartierului Zamora din zilele noastre. După expropierea ce a avut loc în anul 1864 în zonă au rămas ca domenii semnificative: Moşia Zamora, succesiunea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, și Golul Muntelui Zamora aparținând Primăriei comunei Buşteni. În anul 191, prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, numit şi „Nababul”, fost ministru al României între 1899-1900,1904-1907, construieşte aici, în stil neoromânesc, un castel înconjurat de un parc ale cărui alei te poartă și azi spre o grotă cu câteva cascade și fântâni arteziene. Edificiul este realizat în piatră și cărămidă după planurile arhitectului Grigore Cerchez şi se întinde pe o suprafață de 3,148 de metri pătrați.
Edificii contemporane în locuri de poveste
Cele mai importante edificii ridicate în acest cartier și care s-au pierdut în timp au fost „bazinele Păstrăvăriei”, amplasate în imediata apropiere a Complexului turistic Zamora, Clădirea Căşăriei, astăzi închisă, și „Vila Puea” în trecut aparținând Taberelor școlare. În cartier s-au dezvoltat, după perioada căderii comunismului, o serie de alte vile şi case de vacanţă construite de către iubitorii muntelui, veniţi aici pentru a petrece timpul liber în mod plăcut sau pentru a se dedica sporturilor montane, din alte zone ale ţării, preponderent din Bucureşti. Pentru copii, în preajma grădiniţei, ce se află amplasată în fosta vilă Borneanu, construită în 1935, cu o arhitectură specifică sfârşitului de secol XVIII, ce are o amplă panoramă asupra masivului Bucegi, donată statului în 1963 de Gheorghe Borneanu, prin Decretul 479, există amenajat un loc de joacă, parcul din cartier. Viaţa culturală şi mondenă se desfăşoară aici în cadrul Muzeului Castelului Cantacuzino unde au loc periodic diverse evenimente, concerte, festivaluri, spectacole de operă, petreceri caritabile, petreceri private și expoziții de artă. De asemenea, există o serie de structuri de primire ce pun la dispoziţia turiştilor spaţii de cazare confortabile şi restaurante frumos amenajate unde se pot mânca preparate tradiţionale româneşti delicioase. Iubitorii de aventură şi dependenţii de adrenalină îşi pot consuma energia în cadrul parcului „Escapade Adventure Park”, amenajat în pădurea de la poalele muntelui Zamora.
