Blocurile postbelice de pe Bd. Elisabeta, fost Kogălniceanu, fost Gheorghiu-Dej, fost 6 Martie (II)

Continuarea articolului Blocurile postbelice de pe Bd. Elisabeta, fost Kogălniceanu, fost Gheorghiu-Dej, fost 6 Martie

Blocul H: Elisabeta 85

         La prima intersecție de la capătul de perspectivă în direcția Universitate, Institutul Proiect București a proiectat un nou bloc, de această dată mai impozant, cu aproape 100 de apartamente, sub semnătura arhitecților Carol Crișan și arh. Andrei Kirschner. Blocul, proiectat la intersecția cu B.P. Hașdeu și Splaiul Independenței este asemănător imobilului Goodrich Banloc din Piața Victoriei (arh. Octav Doicescu), datorită volumului central superior, retras de la aliniamentul străzii. (foto18-19). Conform arhitecților, terenul era viran, iar decizia de lărgire a bulevardului Hașdeu a fost luată chiar atunci întrucât proiectanții schiței Planului General de Sistematizare și-au dat seama că, aflându-se în apropierea stadionului Republicii, majoritatea spectatorilor intrau pe această arteră. În consecință, artera a fost mărită de la 16 la 26 m. Aici trebuie să facem un mic exercițiu de imaginație și să ne închipuim că parcul Izvor nu exista, erau doar case pe partea stângă a bulevardului (care urmau a fi demolate) și în capătul străzii era stadionul (ale cărui ruine se mai văd și azi). Arhitecții menționau că „noul bloc va constitui punctul de pornire al bulevardului astfel lărgit”[1]. Nici prin cap nu le trecea arhitecților în 1958 la proiectul megaloman din anii 80.

          Din punct de vedere compozițional, „construcția cuprinde subsol, parter și 8 niveluri, dintre care două în retragere, cu 14 apartamente pe etaj, la două scări.”[2] Pentru cei care își caută apartament în centru și doresc să se mute, menționăm că au de ales între „15 apartamente cu o cameră și nișă, 67 de apartamente cu 2 camere, 12 apartamente cu 3 camere (în total 94 de apartamente).”[3] Intrarea în bloc se face prin bulevardele Kogălniceanu și Splaiul Independenței, iar ce pare interesant este că „la parter se află câte un hol spațios (cu scară și liftul), loja portarului și un depozit de cărucioare și biciclete.”[4] Pe vremea când se făceau spații de biciclete. Și dacă tot vreți să vă mutați, e bine de știut că „dimensiunile nu sunt mari: la apartamentul cu 2 camere - suprafața locuibilă 26.9 mp și suprafața construită de 64 mp, iar la cel de 3 camere - 37.2 mp și construită 73 mp.”[5] Oricum, cam acestea erau normele prevăzute pentru a putea să se construiască într-un ritm accelerat pentru a acoperi nevoia uriașă de locuințe a bucureștenilor.

         Blocul era prevăzut nu doar cu apartamente de locuit, ci și cu amenajarea de spații: „la parter s-a amenajat un magazin alimentar cu autoservire care cuprinde tot frontul de pe str. B.P. Hașdeu și cheiul Dâmboviței și un magazin de parfumerie și mercerie pe Bulevardul 6 Martie. Informația este confirmată de istoricul Petre Daiche și probabil era ceva foarte important să ai și un magazin de autoservire: „în blocul de la nr. 85 s-a deschis magazinul „Modern” care, alături de „Unic”, este primul magazin cu autoservire amenajat din Capitală.”[6] Finisajul exterior era realizat din: „terasit în două culori și soclu de piatră artificială buciardată.”[7] Însă unul dintre punctele forte ale blocului era dispunerea în parcelă, detaliu la care arhitecții au lucrat foarte atent: „blocul având trei fronturi vizibile, s-a acordat o mare atenție studiului fațadelor. Cornișa bulevardului 6 Martie fiind neunitară și variind între P+4 și P+7 etaje, s-a căutat o împărțire cu registre și retrageri care să se lege, pe cât posibil de blocurile vecine. S-a încercat, de asemenea ca prin variația elementelor de logii și ferestre, noul bloc să se încadreze în arhitectura de locuințe care domină frontul masiv construit al bd 6 Martie.”[8] Astfel, fațada dinspre Kogălniceanu este doar cu un etaj mai mare decât al blocului vecin. Putem conchide că arhitecții nu fost într-un dialog permanent și respectuos cu arhitectura deja existentă.

Intersecție cu Vasile Pârvan (Bd. Kogălniceanu, nr. 32)

        Tot în acea intersecție, de la 6 Martie spre Vasile Pârvan, la numărul, cel de-al treilea bloc datează, fără îndoială din aceeași perioadă, dar a fost finalizat între undeva 1960 și 1965 (foto20). Revista Arhitectura nu menționează nimic despre el până în 1960. Presupunem că a fost proiectat tot de Institutul Proiect București Blocul are peste 100 de apartamente și este compus din parter, 7 etaje și un fel de mansardă retrasă, este tencuit tot cu terasit în două culori și are o fațadă de Kogălniceanu, una pe Pârvan și una spre strada Ioan Bibicescu. Din curtea interioară se văd foarte bine compartimentările, există și un rastel pentru biciclete (acoperit), însă ușile nu mai sunt proiectate cu grijă foarte mare la estetică, comparativ cu cele două menționate mai sus.

Piața Kogălniceanu nr. 8

         În piața Kogălniceanu s-au construit două blocuri pe latura de nord. Ambele flanchează piața și dau statuii lui Kogălniceanu măreția pe care a încercat să o cuprindă Oscar Han. Nu trebuie mult să faci o piață reușită, iar arhitecții au dovedit un echilibru elegant, integrând arhitectura modernă într-o piață perfectă. Primul bloc a fost proiectat de arhitectul T. Elian de la Institutul Proiect-București, ajutat de colaboratorii G. Iamandi, V. Fotescu și inginerul I. Berleanu.

        Autorii proiectului publicau în revista Arhitectura detaliile construirii: „pe terenul cuprins între bulevardul 6 Martie, piața Kogălniceanu, calea Plevnei și strada Progresul s-a proiectat și este în curs de realizare un bloc de locuințe. Proiectul prevedere construirea întregului perimetru al terenului, cu excepția unei părți din strada Progresul ocupată de o clădire cu 3 etaje, care, reprezentând o investiție importantă, a fost menținută și înglobată în ansamblul studiat.”[9] Spre Calea Plevnei, distanța față de frontonul blocului care urmărea a fi construit era de 16 metri. Blocul nu era proiectat la dimensiunile actuale. Strada Progresul (Ion Perlea) ajungea până la bulevardul Kogălniceanu, însă, ulterior, arhitecții au decis să închidă strada și să o lase deschisă doar pietonilor prin proiectarea unor coloane și să deschidă, astfel, o curte interioară, unde se găsește imobilul menționat de arhitecți. . Ulterior, proiectul a fost completat pe Calea Plevnei cu încă două scări (la nr. 11-13), cuprinzând alte câteva zeci de apartamente. Blocul are 6 etaje și arhitecții menționau că: „pe parcursul proiectării, la diferitele avizări s-a recomandat să se folosească în fațadă elemente de goluri formând accente verticale, introducerea unei cornișe intermediare între etajele 5 și 6 și tratarea acestui ultim etaj ca un coronament al clădirii.”[10] Într-adevăr, ultimul etaj este un proiect relativ unic în București.

          Aceste goluri de pe fațada principală (balcoane și ferestre) și gruparea lor armonioasă oferă verticalitatea necesară proiectului. Din păcate, din cauza închiderii balcoanelor, rezultatul în prezent nu mai este atât de evident. Blocul mai are și o supraînălțare (al fel de al șaptelea etaj) în care se află camera liftului, superb amenajat astfel încât să se vadă de la bulevard, un element decorativ simetric în axul balcoanelor grupate. Blocul avea, inițial, cam același număr de apartamente ca blocul H: „90 de apartamente, dintre care 12 cu 3 camere, 60 cu 2 camere și 18 cu o cameră. Numărul locatarilor este de cca 300. Apartamentele au fost rezolvate având în la bază schemele apartamentelor Institutul Proiect București, adaptate la forma neregulară a terenului. În apartamentele cu 2 și 3 camere, din vestibul se accede în camera de zi (care are și spațiu rezervat pentru un pat), legată ca circulație cu celelalte încăperi. Bucătăriile beneficiază de luminare directă și au acces din vestibul. Băile sunt grupate în jurul unor ghene de ventilație. Apartamentele au logii sau balcoane. Materialele folosite la lucrările de finisaj sunt tencuieli cu praf de piatră, și similipiatră cu coloranți. Parterul este tratat cu bosaje[11] având rosturi orizontale, puternic marcate. Golurile au ancadramente prefabricate din beton armat cu praf de piatră: balustradele sunt metalice și o parte din ele prevăzute cu sticlă armată. Prin proporții de goluri și plinuri, prin modenatură[12] și tonurile de culori ale tencuielilor, s-a urmărit încadrarea acestei clădiri, din punct de vedere plastic, în ansamblul urbanistic al pieței.”[13] Considerăm că încadrarea a fost realizată perfect și piața Kogălniceanu a devenit una dintre cele mai reușite piețe bucureștene, mai aproape idealul propus de Camillo Sitte, unul dintre arhitecții Vienei moderne, care punea un accent pe redarea orașului pietonilor. Pe fațada dinspre Kogălniceanu este amintit faptul că în acel bloc a locuit scriitorul Ion Herdan (1920-2000, urmaș al industriașilor bucureșteni din sec. al XIX și deținut politic). Locuitorii actuali au menționat că printre instituțiile care au beneficiat de apartamente se numărau Armata și Ministerul Justiției.

 Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.