Blocul de pe strada Blănari, numărul 14, amintește nu doar de Clubul Arhitecților și Godot Cafe-Teatru, ci și de unul dintre cele mai vechi hanuri din București, construit în primii ani de domnie ai lui Constantin Brâncoveanu.
În 1935, odată cu finalizarea demolărilor unui front de clădiri de dinainte de 1900, s-au început lucrările la unul dintre cele mai frumoase blocuri în stil mediterranean reviral din capitală. Arhitectul Gheorghe Simotta a proiectat imobilul cu parter înalt și patru etaje și a evidențiat fațada etajului trei cu superbe basoreliefuri cu motive florale și bestiare. Parterul a fost gândit să găzduiască spații comerciale, o sală de spectacole și birouri, clădirea beneficiind și de o curte interioară înconjurată de colonade, al cărei punct central de atracție era o fântână arteziană decorată cu patru broaște.
Astăzi, curtea interioară nu mai are nicio fântână și poate fi văzută prin gratiile intrării în bloc, însă puțini știu că stâlpii colonadelor au reprezentat o încercare a arhitectului de a păstra memoria unui vechi han care se afla pe acel teren. Este vorba despre Hanul Zamfir, cel mai vechi han negustoresc din Bucuresti, care fusese ridicat în primii ani ai domniei lui Constantin Brâncoveanu de un anume Zamfir, numit de cronicarul Radu Popescu „starostele cel bătrân al neguțătorilor”.
Pe blogul său, Radu Oltean observă asemănările dintre coloanele realizate de arh. G. Simotta și cele din imaginile de arhivă, în care este înfățișat vechiul han. descris de profesorul George Potra în cartea „Istoricul Hanurilor Bucureștene”:
„Se afla în apropierea bisericii Sf. Gheorghe Nou, peste drum de Hanul cu Tei, pe actuala str. Blănari, aproape de latura sudica a Hanului Colței. În 1830 au locuit aici doi clerici scoțieni, Andrew A. Bonar și Robert Mc. Cheyne, care veniseră în București într-o misiune pentru convertirea evreilor la creștinism. În această vreme era arendaș al hanului un negustor grec, care 'îl ținea în mare curățenie'. Vechiul Han al lui Zamfir a ajuns în proprietatea lui Simion (Simeon) 'arnăutu' fiind cunoscut până la sfârșitul secolului trecut sub numele de Hanul Pescarului.”
Clădirea Hanului Zamfir nu a putut supraviețui epocii lui Carol al II-lea. Ea a fost dărâmată în 1935 pentru a îndrepta strada Blănari, care o ocolea pe trei laturi. În același loc, respectând noul aliniament al străzii, a apărut blocul care există și astăzi, amintind prin colonade și decorațiile ușilor metalice de prăvăliile care erau odată.
Surse: art-historia.blogspot.com, uct-media.com, zf.ro,
