Manasia Hub a fost gazdă aseară pentru proiecţia unui film documentar, episodul „Blocuri”, ce face parte din seria Housing Stories, un proiect dedicat surprinderii şi promovării diversităţii culturale a locuirii în Bucureşti şi împrejurimi. Merg.in București a fost acolo la premieră. Şi a fost bine! Lume multă, s-a stat şi în picioare. S-a râs. Mulţi interesaţi de spaţiul pe care-l locuiesc.
Evenimentul a fost organizat de Asociaţia VIRA în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”, finanțat cu ajutorul Granturilor SEE 2009-2014, prin programul PA17/RO 13 promovarea Diversității Cultură și Artă - Patrimoniul Cultural European.
Filmul este regizat de Matei Budeş, montat de Alex Radu, iar Andrei Crăciun este managerul de proiect. El a fost şi moderatorul întâlnirii, al discuţiilor de după proiecţie.
Locuirea, vecinătatea, amintirile sau rutina sunt doar câteva dintre temele abordate pe parcursul întregii iniţiative cinematografice. Oamenii (au fost alese câte trei personaje în fiecare episod) intervievaţi în film sunt din diverse categorii sociale, de vârstă, formaţie, fiecare cu povestea lui despre cum au ales sau cum s-au resemnat să locuiască astăzi într-un bloc comunist. Viaţa în garsoniera înghesuită cu pereţi de BCA prin care se aude orice murmur sau în apartamentele cu două camere din blocuri cu 7 sau 4 etaje sunt câteva coordonate urmărite de tinerii de la Asociaţia Vira în demersul lor. Unul necesar şi îndrăzneţ.
De remarcat
Evenimentul a fost organizat de Asociaţia VIRA în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”, finanțat cu ajutorul Granturilor SEE 2009-2014, prin programul PA17/RO 13 promovarea Diversității Cultură și Artă - Patrimoniul Cultural European.
Filmul este regizat de Matei Budeş, montat de Alex Radu, iar Andrei Crăciun este managerul de proiect. El a fost şi moderatorul întâlnirii, al discuţiilor de după proiecţie.
Locuirea, vecinătatea, amintirile sau rutina sunt doar câteva dintre temele abordate pe parcursul întregii iniţiative cinematografice. Oamenii (au fost alese câte trei personaje în fiecare episod) intervievaţi în film sunt din diverse categorii sociale, de vârstă, formaţie, fiecare cu povestea lui despre cum au ales sau cum s-au resemnat să locuiască astăzi într-un bloc comunist. Viaţa în garsoniera înghesuită cu pereţi de BCA prin care se aude orice murmur sau în apartamentele cu două camere din blocuri cu 7 sau 4 etaje sunt câteva coordonate urmărite de tinerii de la Asociaţia Vira în demersul lor. Unul necesar şi îndrăzneţ.
De remarcat
Ce spun oamenii despre vieţuirea în box-urile comuniste: toţi au probleme în comunitatea asta, unii de adaptare, alţii materiale, de comunicare, interacţiunea lipseşte între cei mai mulţi dintre ei. Le lipseşte tuturor spaţiul verde, intimitatea. Dar fiecare încearcă să-şi amenajeze spaţiul din beton cât mai prietenos, să arate ca o Casă: îşi construiesc minigrădini în micro-balcoane, îşi aleg locuinţa în funcţie de vecinătăţi (lac, parc, alte blocuri), o împodobesc în stil propriu. Pentru acest prim episod au fost alese ca studiu blocuri din trei cartiere: Gara de Nord, Tei şi Moşilor.
Primul, un tânăr traducător şi profesor de limbi străine, a vorbit despre viaţa în apartamentul părinţilor. A vorbit despre şedinţele de bloc, mai ales ce se discută acolo („Vrem lift nou!”, „Vrem uşă şi în spatele blocului! Pe la mine vin prieteni care intră prin spate” etc), despre vecinii care şi-au îngrădit spaţiul din faţa uşii şi care îngrijesc o minigrădină de flori pe la etajul 2. În singurul bloc cu uşă de termopan la ghenă şi cu termopan la toate geamurile de pe scară. Ce-i lipseşte la bloc? Grădina.
Am cunoscut-o apoi pe doamna Marina, care locuieşte într-un bloc pe Strada Judeţului din sectorul 2, cartier Tei, „sector îngrijit frumos de primar”, după cum spune ea. Aici, pensionara a găsit liniştea după care tânjea, dar nu şi-a făcut prieteni. Cămara ei nu are aerisire, dar îi place că locuieşte în apropiere de lac şi de parc. Şi e fericită că are un cuib de porumbei. Odată a hrănit şi un cuplu de înaripate. Călătoreşte imaginar, prin albume. „Azi sunt la Istanbul, şi-mi place. Mâine la Kiev, dar nu-mi prea place”. Are şi satisfacţii.
Al treilea locatar intervievat în documentar, o tânără, locuieşte la intersecţia Calea Moşilor cu strada Mihai Eminescu, într-un bloc turn. Ea a enumerate părţile bune: unii dintre locatari. Şi pe cele rele: gândacii sau lipsa apei. În rest, nu s-a împrietenit cu nimeni de trei ani de când vieţuieşte aici. În mare, îi place. Dacă proprietarul se gândeşte să vândă garsoniera, nu crede că va rămâne în Bucureşti.
„Ce am sesizat după toate aceste interviuri? Spaţiu puţin, ideea de claustrofobie, senzaţia că se strânge lumea în jurul tău, lipsa spaţiului verde”, a răspuns Matei Budeş, regizorul filmului, la întrebarea unuia dintre spectatori. Cei implicaţi în realizarea acestui proiect spun că „blocul este în sine o unitate bună de analiză, o micro-comunitate cu mai mult de 100 de persoane pe scară, în condiţiile în care sate izolate din România au rămas cu 20-30 de gospodării”. O idee interesantă este faptul că în blocurile cu 4 etaje interacţiunea dintre locatari este mai bună, faţă de cei care trăiesc la bloc cu 9 etaje.
Un prim-episod cu mărturii emoţionante, haioase, triste, dintr-o serie ce se anunţă bine documentată. Filmul va fi disponibil online de săptămâna viitoare, pe platforma webdocumentar a Asociaţiei Vira. Veţi vedea multe fotografii, video, texte narative, bucăţi audio, mai multe mărturii. Concluzia: genul acesta de cultură este un nou mod de a locui oraşul.
În 26 septembrie, de Noaptea Caselor, la Manasia Hub va fi proiectat al doilea episod ale seriei, despre locuirea în zone de tip ghetou.
Primul, un tânăr traducător şi profesor de limbi străine, a vorbit despre viaţa în apartamentul părinţilor. A vorbit despre şedinţele de bloc, mai ales ce se discută acolo („Vrem lift nou!”, „Vrem uşă şi în spatele blocului! Pe la mine vin prieteni care intră prin spate” etc), despre vecinii care şi-au îngrădit spaţiul din faţa uşii şi care îngrijesc o minigrădină de flori pe la etajul 2. În singurul bloc cu uşă de termopan la ghenă şi cu termopan la toate geamurile de pe scară. Ce-i lipseşte la bloc? Grădina.
Am cunoscut-o apoi pe doamna Marina, care locuieşte într-un bloc pe Strada Judeţului din sectorul 2, cartier Tei, „sector îngrijit frumos de primar”, după cum spune ea. Aici, pensionara a găsit liniştea după care tânjea, dar nu şi-a făcut prieteni. Cămara ei nu are aerisire, dar îi place că locuieşte în apropiere de lac şi de parc. Şi e fericită că are un cuib de porumbei. Odată a hrănit şi un cuplu de înaripate. Călătoreşte imaginar, prin albume. „Azi sunt la Istanbul, şi-mi place. Mâine la Kiev, dar nu-mi prea place”. Are şi satisfacţii.
Al treilea locatar intervievat în documentar, o tânără, locuieşte la intersecţia Calea Moşilor cu strada Mihai Eminescu, într-un bloc turn. Ea a enumerate părţile bune: unii dintre locatari. Şi pe cele rele: gândacii sau lipsa apei. În rest, nu s-a împrietenit cu nimeni de trei ani de când vieţuieşte aici. În mare, îi place. Dacă proprietarul se gândeşte să vândă garsoniera, nu crede că va rămâne în Bucureşti.
„Ce am sesizat după toate aceste interviuri? Spaţiu puţin, ideea de claustrofobie, senzaţia că se strânge lumea în jurul tău, lipsa spaţiului verde”, a răspuns Matei Budeş, regizorul filmului, la întrebarea unuia dintre spectatori. Cei implicaţi în realizarea acestui proiect spun că „blocul este în sine o unitate bună de analiză, o micro-comunitate cu mai mult de 100 de persoane pe scară, în condiţiile în care sate izolate din România au rămas cu 20-30 de gospodării”. O idee interesantă este faptul că în blocurile cu 4 etaje interacţiunea dintre locatari este mai bună, faţă de cei care trăiesc la bloc cu 9 etaje.
Un prim-episod cu mărturii emoţionante, haioase, triste, dintr-o serie ce se anunţă bine documentată. Filmul va fi disponibil online de săptămâna viitoare, pe platforma webdocumentar a Asociaţiei Vira. Veţi vedea multe fotografii, video, texte narative, bucăţi audio, mai multe mărturii. Concluzia: genul acesta de cultură este un nou mod de a locui oraşul.
În 26 septembrie, de Noaptea Caselor, la Manasia Hub va fi proiectat al doilea episod ale seriei, despre locuirea în zone de tip ghetou.
