Omagiu adus unui medic german, ajuns medic al Casei Regale
Monumentul doctorului Wilhelm Kremnitz a fost ridicat de Ion Kalinderu în cinstea medicului familiei regale. Situat în parcul central din Poiana Țapului, monumentul cu o vechime de peste o sută de ani reprezintǎ simbolul devotamentului medicului de origine germanǎ faţǎ de regele Ferdinand.
Wilhelm Kremnitz, medicul familiei regale de origine germanǎ, s-a nǎscut în anul 1841 la Berlin, a fost cǎsǎtorit cu Mite şi, totodatǎ, cumnatul lui Titu Maiorescu, critic literar şi fost prim-ministru. Dupǎ stabilirea în România, doctorul Kremnitz îşi deschide cabinet medical în Bucureşti, ajunge medic secundar, iar în 1889 medic primar la Spitalul Brâncovenesc. În perioada Rǎzboiului de Independenţǎ doctorul Kremnitz conduce un spital militar montat în gara Cotroceni. Odatǎ cu trecerea timpului începe sǎ fie tot mai cunoscut şi astfel ajunge medicul familiei regale a României. În anul 1897 prinţul moştenitor Ferdinand, îmbolnǎvindu-se de tifos exantematic, este îngrijit de doctorul Kremnitz. Pe toatǎ aceastǎ perioadǎ doctorul a locuit la Castelul Peleş, dar la data de 31 iulie 1897, din cauza unei crize cardiace, acesta decedeazǎ.
Scriitoarea Mite Kremnitz, prietena reginei Elisabeta
Mite Kremnitz, scriitoare şi traducǎtoare, se cǎsǎtoreşte la vârsta de douăzeci de ani cu doctorul Wilhelm Kremnitz. Dupǎ stabilirea în România se face repede recunoscutǎ în cercurile intelectuale prin vocaţia ei de scriitor, dar şi prin prietenia cu regina Elisabeta. Mite a tradus o parte din poeziile lui Eminescu în limba germanǎ, a publicat o culegere de basme româneşti, a tradus poemele şi poeziile scrise de reginǎ, sub numele literar de Carmen Sylva, din limba germanǎ în limba românǎ. A colaborat cu regina (sau Carmen Sylva) la scrierea unor piese de teatru şi romane semnate cu pseudonimul Ditto und Idem, dar şi cu regele Carol I al României la scrierea memoriilor acestuia.
Omagiul adus doctorului Kremnitz
Dupǎ moartea doctorului, la ordinul Domeniului Coroanei Regale, a fost ridicatǎ o cruce din piatrǎ modelatǎ, cu o înalţime de 1,90 metri şi braţele de 0,90 metri, fixatǎ pe un soclu lung de 7,20 metri şi lat de 4,20 metri. Crucea a fost împrejmuitǎ cu 14 stâlpi din aceeaşi piatrǎ care au fost prinşi între ei cu lanţuri. O plăcuţǎ de aur inscripţionatǎ cu viaţa doctorului a fost montatǎ pe cruce. Acest monument a fost amplasat şi a existat mai mult de 100 de ani, la Poiana Ţapului la poalele pǎdurii, undeva la baza drumului care duce la Cascada Urlǎtoare.
Pentru a face cunoscut monumentul tuturor turiştilor care sunt în trecere sau în concediu la Poiana Ţapului, în vara anului 2006, acesta a fost mutat în parcul central al localitǎţii, în apropierea şcolii ,,Regina Elisabeta’’, o şcoalǎ cu o istorie de peste 117 ani, şi care a fost înfiinţatǎ chiar de reginǎ.
Accesul se poate face din DN1, care traversează centrul localitǎţii Poiana Ţapului.
