Cișmigiul, acest Central Park bucureștean
Ce mi-e Central Park, din New York, Jardin de Luxembourg, din Paris, ori Hyde Park, din Londra? N-ai fost în Cișmigiu, nu exiști! Dacă ai ajuns într-un oraș și vrei să înțelegi cât mai bine ce fel de oameni trăiesc în el, care e relația dintre tinerii și bătrânii orașului, care e moda la îmbrăcămintea pentru copii, cam cât la sută din orășeni posedă un animal de companie pe care îl scot să facă pipi la ore fixe, care e nivelul de viață al homeless-ilor citadini, atunci cel mai bun loc în care să poți afla toate astea – dar câte și mai câte – este parcul central. Sau cel mai cunoscut parc. În cazul nostru, e vorba despre Cișmigiu.
Inima orașului
Cișmigiul își dispută locul de cel mai cunoscut și mai iubit parc al Capitalei cu Herăstrăul. Dar, fiindcă e în centrul centrului și are o istorie plină de culoare, îi vom acorda Cișmigiului locul fruntaș în clasament.
Cișmigiul e poziționat strategic, în inima orașului. S-ar putea spune că Cișmigiul e chiar inima orașului. Știm cu toții că, de fapt, acest parc are rolul a doi plămâni obosiți să tot recicleze aerul citadin plin de noxe din chiar centrul Capitalei europene în care se află. Dar să nu ne întristăm și să ne gândim, mai bine, la cuplurile de îndrăgostiți care bat zi și noapte aleile umbroase ale parcului, indiferent de anotimp.
O plimbare în Cișmigiul secolului al XIX-lea
În 1831, Bucureștiul era cea mai mare aglomerare urbană din sud-estul Europei, după Constantinopol, numărând circa 70.000 de locuitori (ca idee, un sector bucureștean de secol XXI numără aproximativ 300.000). Existau comisii edilitare care se ocupau cu pavarea și canalizarea străzilor, câte un corp de gardă și unul de pompieri pentru fiecare dintre cele cinci sectoare ale orașului. Tot în jurul acestui an se instituie primele 50 de cișmele cu apă de băut din București. Secolul al XIX-lea este unul de maxim avânt pentru români, iar lucrul aceste este poate cel mai bine vizibil în capitala Țării Românești și mai târziu, după Unirea Principatelor (mai exact din 1862), a României (din care lipsea, deocamdată, Transilvania. În secolul al XIX-lea, demografia Bucureștiului crește, în oraș apar instituții publice, fața orașului se schimbă, apar monumente și clădiri noi. Acesta este, așadar, contextul istoric în care urmează să apară Grădina Cișmigiu, pe locul unui lac și al unor terenuri neamenajate, care urmează să fie trecute în proprietatea statului.
Cișmigiul în date
1830 – generalul Pavel Kiseleff, președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul administrației militare ruse (1829-1834), nemulțumit de aspectul bălții urât mirositoare de pe teritoriul actualului parc Cișmigiu, dă dispoziție pentru secarea lacului și începerea amenajării unei grădini publice.
1845 – Din porunca lui Gheorghe Bibescu, domn al Țării Românești (1 ianuarie 1843 - 13/25 iunie 1848), balta formată de un mic izvor afluent al Dâmboviței, la care se adaugă vecinătatea a aproximativ 60 de mici proprietăți, este trecut în proprietatea Sfatului Administrativ al Bucureștiului, prin expropriere cu răscumpărare. În urma exproprierii, începe o activitate de amenajare sistematică a grădinii. Gh. Bibescu reușește să-l contacteze în acest scop pe directorul grădinilor imperiale, care-l recomandă pentru amenajarea Cișmigiului pe arhitectul peisagist Carl Meyer.
Gh. Bibescu nu intervine în planurile peisagistului Carl Meyer, acesta amenajând Cișmigiul conform propriilor viziuni, transformând balta din centrul Capitalei într-un lac încântător, dotat cu instalații de canalizare. Toată suprafața lacului este pardosită cu beton, în centru fiind instalată o fântână arteziană. Se plantează aproximativ 30.000 de arbori, cu specii dintre cele mai variate și mai rare: arțari, tei, brazi, frasini, ulmi, castani, gyngo biloba. Cișmigiul devine un loc atractiv pentru bucureșteni datorită aleilor, grotelor artificiale și băncuțelor. Pe timp de iarnă, lacul era transformat în patinoar.
1845 – arhitectul C. Meyer definitivează planul Cișmigiului. Până în 1852, când Grădina Cișmigiu este deja construită, Bucureștiul ajunge să numere aproximativ 120.000 de locuitori.
1860 – are loc inaugurarea oficială. Rotonda cu busturile scriitorilor datează încă de atunci.
Plimbare în Cișmigiul secolului al XXI-a
Dacă e să ne întoarcem în secolul al XXI-a, mergând pe aleile proiectate cu două veacuri înainte de Carl Mayer, am vedea că peisajul nu s-a schimbat foarte mult. Aceleași poduri, aceiași copaci din specii exotice, același lac și același chioșc de ziare. Cișmigiul e o mărturie vie în inima orașului a vremurilor de glorie a Țării Românești. Un fel de reminder că și Bucureștiul a avut o belle epoque a lui, în care doamne cu pălării și domni la patru ace admirau în Cișmigiu aceleași frumuseți pe care și noi, astăzi, slavă Domnului, le putem încă admira nestingheriți.
Mijloace de transport:
Cu metroul – stația Izvor
Cu autobuz/troleibuz/tramvai, stația Cișmigiu:
24, 44, 122, 126,137, 138, 168, 178, 226, 268, 368
Ne bucurăm că articolul nostru v-a stârnit interesul. Ne-ar fi de mare folos dacă v-ați răpi încă 4 minute pentru completarea acestui chestionar.
