Biserica Stavropoleos

 

 

Cândva uitată și marginalizată, se bucură în prezent de vizita unui public numeros,  printre care se numără și personalităţi: înalţi ierarhi, călugări din diverse ţări, şefi de stat şi de guverne, ambasadori.

Străduţele care o înconjoară fac trecerea de la tumultul oraşului la tihna plină de smerenie din curtea și încinta mânăstirii.

De dimensiuni reduse, fără faima unor cunoscute zidiri domneşti, este măreaţă prin frumuseţea desăvârşită a liniilor arhitecturale.

Stilul bisericii este postbrâncovenesc. La exterior există cele două elemente caracteristice stilului brâncovenesc: ancadramentul ferestrelor cu motive florale și brâul. 

Unul dintre hramurile bisericii este cel al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, iar din 2008 funcţionează ca mânăstire de maici. 
 

Deşi a trecut prin lungi perioade în care a fost lăsată în paragină, toate elementele originale se păstrează până în prezent.

În partea superioară a pridvorului s-a păstrat o frescă originală bine conservată, iar la  intrare se află o pisanie bilingvă, în grecă și în slavonă, dar redată cu caractere chirilice.

Catapeteasma, cu ușile împărătești și cu cele două iconostase mici, din lemn, sculptate artistic, sunt bine păstrate.

Icoanele sunt originale, pictate foită de aur.

În Biserica Stavropoleos se păstrează scaunul original al domnitorului fanariot  Nicolae Mavrocordat sculptat în lemn, având în partea de sus cele două steme ale Ţării Românești și Moldovei, semn că a domnit în ambele Principate. Imediat, în dreapta scaunului domnitorului, se află scaunul original al ctitorului, arhimandritul Ioanichie.

 

Lucrările pentru construirea unui punct de transformare a energiei electrice, inițiate în octombrie 1998, au dus la descoperirea unor construcţii subterane în mijlocul străzii Stavropoleos, în vecinătatea bisericii.
Sondajele arheologice care au început la acea dată au condus la degajarea unor tronsoane fragmentare de ziduri aparţinând probabil mai multor etape de edificare a hanului Stavropoleos

 

În acest lăcaş se cântă muzică bisericească tradiţională, dar altfel decât în majoritatea bisericilor din România; se cântă muzică neobizantină săvârşită în spirit monahal.

Corul de la Stavropoleos a susținut concerte în oraşele mari ale ţării, la Palatul Patriarhiei, în Austria și în Cipru, la Congresul Internațional de Muzicologie de la Timișoara și la Festivalul de Muzică Sacră de la Czestochowa (Polonia), în Franţa, Italia, Germania, Ucraina, la Festivalul Glas Pecerska şi chiar în America și Japonia, ducând până departe sonorităţile muzicii monodice (pe o singura voce).

Mai putin ştiut este faptul că poetul Tudor Arghezi a fost o vreme diacon în această biserică, în perioada celor cinci ani de viaţă monahală.

 

În anul 1722, arhimandritul Ioanichie, venit din Grecia, de la Mânăstirea Gura, cumpără în mahalaua grecilor un teren pe care va construi un han cu etaj.

În anul 1724, în timpul celei de-a doua domnii în Ţara Românească a lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730), acesta zideşte lângă hanul său o biserică şi o mănăstire. Acestea erau susţinute economic din veniturile de la han (situaţie frecvent întâlnită în epocă).

În următorul an, la 9 iulie 1725, fata logofătului Radu Greceanu, Maria, dăruiește mânăstirii locul de care avea nevoie pentru a ridica o clopotniță și o pivniță. 

Biserica a primit numele de Stavropoleos după ce, în 1726, Ioanichie a fost numit mitropolit al Stavropolei.

În 1728, el măreşte biserica adăugându-i pridvorul și absidele laterale ale naosului, lărgind altarul, aducând biserica la forma actuală.

Hanul care înconjura biserica a dispărut la sfârşitul veacului al XIX-lea.

Arhimandritul Ioanichie a murit în 1742 şi este înmormântat în biserică.

Stavropoleos a fost întemeiată de Ioanichie ca mânăstire pentru monahi. Documentele păstrează informaţii despre viaţa monahală, care a dăinuit până la secularizarea averilor mânăstireşti din anul 1863 (în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza). Apoi, grecii au plecat, mânăstirea s-a închis, iar biserica a ajuns în paragină.

 

Incinta numită lapidarium a fost ridicată la începutul secolului XX, iar arhitectura sa e o prelungire stilistică a bisericii. Aici sunt păstrate decoraţiuni şi cruci din piatră, lespezi de mormânt, provenite de la diverse biserici bucureştene care au dispărut din zona centrului istoric, pe măsură ce aici au început, la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX, să fie construite clădiri moderne, precum clădirea Băncii Naţionale și palatul CEC.
În 1904, au început lucrările de restaurare sub directa îndrumare a arhitectului Ion Mincu, iar după patru ani acesta a prezentat autorităţilor şi planurile pentru construirea clădirii care împrejmuieşte acum biserica, realizată în stil neoromânesc.

Restaurarea a fost încheiată după Primul Război Mondial. 
În 1940 a fost redeschisă ca biserică de parohie, nu ca mănăstire.

Biserica a traversat anii comunismului cu o viaţă liturgică foarte restrânsă.

Începând cu 1996, au fost iniţiate lucrări de restaurare pentru toate componentele.

La 26 martie 2008 s-a reînființat Mânăstirea Stavropoleos ca mănăstire de maici avand drept ocrotitori pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, Sfântul Ierarh Atanasie şi Sfântul Mucenic Haralambie.

 

Colecţia de obiecte vechi bisericești ce aparțin Bisericii Stavropoleos cuprinde icoane, obiecte de cult, piese de artă decorativă și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist.

Biserica deţine și o valoroasă bibliotecă alcătuită din numeroase volume de teologie, artă și istorie. De asemenea, aici există și un fond de carte veche, manuscrise și tipărituri în limbile română, greacă și slavonă. Sunt peste optzeci de manuscrise și patru sute de tipărituri, cărți de cult sau manuscrise muzicale, unele din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea.

 

Numele Stavropoleos provine de la grecescul "Stauropolis" care înseamnă ''Oraşul Crucii'',

Poate de aceea, toate încercările prin care a trecut acest sfânt lăcaş  n-au izbutit să-l doboare, de la incendii, năvăliri ale turcilor până la demolările aberante din timpul regimului ceauşist.

Biserica Stavropoleos este un model de simplitate, rafinament și  simţ al măsurii.