La 12 iulie 1859, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează Ordonanța de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă. Așa ia naștere statistica oficială în România. Pentru acest demers, îi amintim ca pionieri și pe Dionisie Pop Martian și Ion Ionescu de la Brad. În prezent, putem localiza Institutul Național de Statistică pe Bulevardul Libertății 16, Sector 5, București.
Statistica oficială a fost printre primele instituții publice din România după Unire. În același timp, este și unul dintre cele mai timpurii oficii statistice din Europa. De-alungul timpului a cunoscut e mare expansiune, a fost constant reorganizată și și-a schimbat de mai multe ori numele, din Direcție în Institut, din nou în Direcție, apoi devenind Comisie și, în final (2001) ajungând Institutul Național de Statistică, așa cum îl cunoaștem astăzi.
Ce a rămas constant a fost dorința de a respecta realitatea socială; de a oferi autorităților, agenților economici, dar și întregii societăți informații și date statistice relevante pentru a elabora și implementa programe eficiente de guvernare, și de dezvoltare atât economică, cât și socială.
La început, personalul Institutului este puțin și slab pregătit. Cu toate acestea, prin eforturi destul de mari, realizează Recensământul populației (1859-1860), Recensamantul stabilimentelor industriale (1863) – aceasta fiind prima cercetare de nivel national dintr-o țară europeană, în 1860 începe publicarea seriei „Analele Statistice si Economice". Pe lângă acestea, România participă activ la Congresele Internaționale de statistică de la Londra, Berlin, Florența și Haga.
Anii post cuceririi independenței de stat din 1877 necesită consolidare, care vine, în mare parte, pe filiera informațiilor substanțiale despre populație. În acest sens, Institutul Național de Statistică mai realizează un recensământ în 1899 și unul în 1912. În 1892 încep a fi publicate Buletinul Statistic al României și Revista demografică. În 1909 ajunge pe piață Anuarul Statistic al României. În 1913 se deschid porțile Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale, pentru cei care doresc să se specializeze în acest domeniu prin studii universitare.
În perioada interbelică, Institutul capătă și mai mult prestigiu mai ales prin personalitățile care activează în cadrul lui. Dintre aceștia îi amintim pe Dimitrie Gusti, Octav Onicescu, Grigore Moisil, Gheorghe Mihoc, Sabin Manuilă sau Anton Golopenția. În această perioadă, se realizează Atlasul Agricol al Romaniei (în 1929), un nou Recensământ General al Populației României în 1930, iar altul în 1941 (acesta fiind realizat în principal a invetaria întreprinderile industriale). Pentru prima oară la noi, în anul 1941 se publică Recensământul Agricol. În 1930 se înființează Școala de Statistică, care devine ulterior Institutul de Statistică al Universității București (1941).
Anii comunismului impun anumite îngrădiri Institutului, însă un grup de statisticieni încearcă o continuitate a datelor statistice dinainte de Război. În această perioadă se remarcă eforturile lui Mihail Levente și ale lui Mircea Biji. Se mai realizează două recensăminte ale populației și ale locuințelor – în 1966 și 1977. Tot în această perioadă se trece la prelucrarea electronică a datelor și încep colaborările cu Direcția de Statistică a ONU.
După căderea comunismului, Institutul Național de Statistică se alătură și susține demersul de consolidării statului de drept și își dezvoltă abilitatea de a ancheta evoluțiile economice și sociale din societate. Asigură prelucrarea datelor necesare pentru negocierea aderării României la Uniunea Europeană. S-au mai realizat două recensăminte în 1992 și 2002, precum și Recensământul General Agricol în 2002-2003. În această perioadă se dezvoltă relația cu Eurostat (Oficiul de Statistică al UE); în spiritul comparabilității și compatibilității informațiilor statistice românești cu cele ale statisticii europene, în activitatea Institutului se pune mare accent pe transparență, relevanță și deontologie.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
