X

„Mein Kampf”. A început FNT

24 Oct 2015 | scris de Aura Clara Marinescu
  • „Mein Kampf”. A început FNT
    Foto: Nicu Cherciu / Mein Kampf

5,00 rating / 2 voturi
Review Merg.In
Festivalul Național de Teatru, ediția 2015, a debutat ieri cu unele dintre cele mai  puternice producții teatrale, invitate din Târgu-Mureș și Cluj.
Pe scena Sălii Majestic a Teatrului Odeon a evoluat Compania „Liviu Rebreanu” a Teatrului Național Târgu-Mureș cu spectacolul „Dinte pentru dinte“ – imaginat de regizorul Cristi Juncu după un text dramatic foarte jucat în ultima vreme pe scenele europene: „Zeul carnagiului” de Yasmina Reza. 

La Sala Pictură a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București s-a jucat spectaolul „Karamazovii” după Dostoievski, pus în scenă de regizorul István Albu împreună cu actorii Companiei „Tompa Miklós” – Teatrul Național Târgu-Mureș, iar Sala Mare a fost luată cu asalt de public la cel mai așteptat spectacol, „Mein Kampf” în regia lui Alexandru Dabija, producție a Teatrului Național „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Spectacolul a putut fi urmărit și în transmisiune directă oferită de Grand Cinema & More în cinci orașe din țară – Brașov, Constanța, Pitești, Timișoara și București – precum și în trei capitale europene: Londra, Viena și Chișinău. 

Pe frecvențele postului Radio România Cultural a debutat secțiunea on-air, radiofonică, a festivalului. Radio România oferă ascultătorilor în fiecare din cele zece seri FNT posibilitatea de a urmări versiuni celebre ale spectacolelor invitate prin intermediul Teatrului Național Radiofonic. Primul spectacol programat a fost „Aniversarea” de Harold Pinter, în regia lui Dan Puican, o înregistrare din 1990, păstrată în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române. 

Mein Kampf
Recomandat spectatorilor cu vârsta de peste 16 ani, „cea mai cunoscută piesă a lui George Tabori (dramaturg și regizor de teatru de origine evreiască), este o farsă antinazistă, pe care a regizat-o el însuşi, pentru prima oară, la Viena, în anul 1987. Prin teatrul său, Tabori a căutat să încurajeze publicul să râdă de monştrii şi ucigaşii de pe scenă”, așa se prezintă spectacolul pe pagina electronică a Teatrului Național Cluj-Napoca. 

Publicul din stal nu a mișcat în prima parte a spectacolului (două ore). S-a râs, s-a aplaudat, azilul de noapte al evreului Schlomo a captat toată atenția privitorilor. Nu au rămas locuri nici pe scările din loji. S-a stat și în picioare (studenții, jurnaliștii, cei care nu au avut locuri asigurate).
Ca să râzi astăzi de nazism cu detașare trebuie să fi trecut mult timp, trebuie să se fi vindecat multe răni. Ce am remarcat prima dată la acest spectacol? Scenografia. Carmenita Brojboiu a creat o sală de baie uriașă, improvizând un azil de noapte în care își duc viața cinci evrei. În cinci paturi. Cu latrina la etaj și pisoarul lângă perne. 

Ce am mai remarcat? Textul. Cătălin Ștefănescu a adaptat traducerea lui Alexandru Al. Șahighian într-un text memorabil. A ieșit o comedie cinică, grotescă, despre viața și vulgaritățile ei, despre o altă perspectivă asupra morții. 

Ce-ar fi fost dacă Hitler ar fi murit înainte să-și înceapă planul diabolic? La asta te duce cu gândul întreg spectacolul. Te gândești și la filmul lui Tarantino, care a reușit ceva asemănător, în „Inglorious Bastards” (tradus la noi „Ticăloși fără glorie”). Americanul a îndrăznit însă să-l omoare pe Hitler. În film. 

George Tabori s-a gândit la pictorul Dolfi (nu-i plăcea să i se spună așa), să-l trimită la Academia de Arte Frumoase din Viena să studieze „crepusculul” (tema preferată din tablourile lui). Chiar dacă râzi, chiar dacă zâmbești la multe scene, la final totul se transformă în rictus. Râsul e de suprafață, de moment, în profunzime este o dramă pe care o trăiesc niște personaje nefericite sau naive, care îl cred pe tânărul Hitler unul de-al lor. Colegii de azil ai lui Hitler nu ghicesc cruzimea, paranoia, egocentrismul, pe dictatorul care va extermina în masă. Nici profesorii de la Academie.
Sorin Leoveanu este Hitler, iar Schlomo Hertzl este interpretat de Ionuț Caras. Două interpretări care se susțin. 

Îți dai seama că Ada Milea a compus muzica, chiar dacă nu te uiți pe afiș. Împreună cu Anca Hanu a scris versuri cu multă ironie, potrivite cu scenele a căror trecere o fac. Tablourile principale sunt delimitate de câte o secvență muzicală, de fiecare dată inspirată. 

Cele două apariții feminine din spectacolul regizat de Alexandru Dabija: Doamna cu Coasa (Ramona Dumitrean) și frumoasa Gretchen, iubita lui Schlomo, jucată de Angelica Nicoară, sunt pline de culoare, costume și interpretare. 

Unde este „Mein Kampf” în toată povestea asta? În capul lui Schlomo, este cartea pe care vrea să o scrie, marea lui operă.  
Mă bucur că am ales ca prim spectacol în FNT „Mein Kampf”, un spectacol complet. Se anunță o ediție memorabilă a festivalului, la care e greu să alegi spectacole în defavoarea altora. 

În această seară, de la ora 18.00, la Sala Nouă a Teatrului de Comedie vă recomand „Cea mai puternică”, un spectacol-laborator condus de Antoaneta Cojocaru,  „Conversație după înmormântare”, de la ora 20.00, este la Teatrul „Bulandra”, la Studio Space, iar la Teatrul Metropolis este programat „Visul unei nopți de vară” , în regia lui Victor Ioan Frunză. Tot de la ora 20.00. Aveți de ales. Consultaţi programul pe www.fnt.ro
 
Comentarii