Grand Hôtel du Boulevard și istoria high-life a Bucureștiului

Grand Hôtel du Boulevard se află în intersecție, pe o arteră e Calea Victoriei, pe alta Bulevardul Elisabeta. A fost construit de arhitectul clădirii Universității București, Alexandru Orăscu. E chic, e epitomul opulenței, ultima „redută” a proverbialului Mic Paris.

În hotel se dansa fox-trot și se strângeau hămesiți Brâncuși și Șt.O.Iosif. Tot în hotel patru ofițeri ai armatei române au încercat să-l ucidă pe Carol al II-lea. O istorie despre postelnici, arhitecți, politicieni, regi, cofetari și alți iluștri.

De la postelnic la afacerist

Terenul pe care s-a construit hotelul a fost în apropiere de Biserica Sărindar (astăzi îi zice zona Cercul Militar). Primul proprietar era marele postelnic Constantin Cantacuzino. După ce Cantacuzino își dă fiica la măritiș, banul Vintilă Corbeanu devine latifundiar cu drept asupra terenului. Vel vornicului Grigore Băleanu îi revine terenul de la urmașii banului pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, dar mai târziu, vornicul îl vinde, în sfârşit, afaceristului Jacques Herdan, proprietarul fabricii de pâine de pe șoseaua Orhideelor. Era anul 1865.

Arhitectul Orăscu

Herdan vrea să ctitorească un hotel. Îl lasă în grija arhitectului Orăscu. Construcția hotelului, proiectat de Alexandru Orăscu, comisionat drept arhitect al statului în Direcția Lucrărilor Publice, începe în anul 1869 și durează ani de-a rândul. Într-o bună zi se întrezărește prima fațadă a bulevardului ce șerpuia de la Universitate. Orăscu era neobosit. Visa la hotel în timp ce lucra și la şantierul Academiei Sf. Sava, viitoarea Universitate (1857-1869). Orăscu a ales stilul neoclasic german, fiind, desigur influențat în alegerea stilului arhitectonic de școlile germane al căror cursant a și fost (Orăscu e primul arhitect român din Țara Românească acceptat la cursurile facultăților de arhitectură din München și Berlin). Iar Hotelul oferea confort și lux. Apă curentă în camere, ascensoare și iluminat electric, inovații care uluiau bucureștenii și turiștii la acea vreme.  Clădirea era denumită atunci Hotel Herdan, iar inaugurarea se face în 1871 (după alte surse hotelul a început să funcționeze din 1873, scrie Radu Olteanu în „Bucureștii în date și întâmplări”. Avea 82 de camere și 11 apartamente.

Boemii. Fox-trot și politică

La parter boemii de secol XIX se delectau într-un restaurant franțuzesc, iar intelectualii poposeau în librăria lui Leon Alcalay, tipograf întreprinzător şi editor de carte românească şi universală. Alcalay primea de la Paris ultimele noutăți. În 1873, hotelul trece  în proprietatea unei oarecare doamne Pohr, care-i schimbă numele în Grand Hôtel du Boulevard. Tot în acel an, 1873, saloanele fastuoase găzduiesc o expoziție de pictură cu opere până atunci ferecate în colecțiile lui Carol I, Mihail Kogalniceanu, Grigore Cantacuzino, Alexandru Odobescu, Cezar Bolliac, Theodor Aman. În decorul de marmură, cu candelabre placate cu aur ce învăluiau sala, erau expuse lucrări de Lucas Cranach, Tiţian, Tintoretto, Watteau și Fragonnard.

Era templul high-life-ului și al celebrităților politice, căci tot la Hotel se organizau recepții diplomatice, întruniri parlamentare, dineuri de gală și baluri somptuase. Înaintea Primului Război Mondial, exista un restaurant într-o sală de marmură, cel mai şic local bucureştean, iar în perioada interbelică tineretul aristocrat venea aici să încerce noii paşi de fox-trot şi one-step într-un club de dans. Se numea „Pour toi et pour moi”. Prețurile erau, însă, piperate, de exemplu, o cameră modestă costa 12 franci pe zi în 1877. „Almanach du High-Life” scria în 1877: „Le Grand Hôtel du Boulevard nu are a invidia hotelurile de prima mână din marile capitale. Luxul interior este corespunzător majestuoasei faţade ce se admiră pe Bulevardul Elisabeta. Le Grand Hôtel du Boulevard face onoare Bucureştilor”.

Politică la Grand Hôtel

Aici, in toamna anului 1881, „Vizirul”, cum i se spunea lui Brătianu, a sărbătorit cei 65 de ani ai lui Rosetti şi 25 de ani ai ziarului „Românul”, unde toate doamnele au fost îmbrăcate în costume naţionale, povestește Barbu Solacolu în „Evocări, Confesiuni, Portrete”. La 15 aprilie 1911 un număr de ziarişti oferă un banchet în salonul de marmură al hotelului Bulevard în onoarea lui C. Bacalbaşa care fusese ales deputat şi a fratelui său Ion, ziarist şi el, care fusese numit directorul general al Teatrelor. Tot la Bulevard oficialităţile au oferit în 1911 un mare banchet în onoarea mareşalului japonez Noqi, eroul de Ia Port-Artur. Fastul cu care a fost primit acest personaj făcea parte din manevrele politice pentru pregătirea alianţelor în războiul care avea să izbucnească doar peste trei ani, citim în „De la hanul Șerban Vodă la Hotel Intercontinental (Pagini din istoria comerțului hotelier și de alimentație publică din București)” de Ion Paraschiv și Trandafir Iliescu.

Oglinzi venețiene și fracuri

În 1905 a fost amenajat salonul mare al restaurantului. Un imens plafon vitrat se reflecta în oglinzile veneţiene. Stuco-marmura din arcade iriza. Înăuntru se vedeau stucaturi poleite cu foiţă de aur, candelabre de cristal, tacâmuri de argint, decolteuri cu diamante şi fracuri cu papioane, notează revista de arhitectură Igloo. Până în 1937, hotelul, restaurantul şi cafeneaua au avut exclusiv manageri străini: John Muller, H. Horn, Fr. Schreiber, M. Bertola, S. Rosenthal. Aici s-a cazat Constantin Brâncuşi, întors din Franţa în 1924. În cafeneaua hotelului se întâlneau frecvent Octavian Goga, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu și Şt. O. Iosif.

Meniul servit lui Tache Ionescu

Se spune că Grand Hôtel du Boulevard a fost faimos mai ales înaintea Primului Război Mondial şi după terminarea acestuia, pănă prin anii 1920, pentru că poposise în bucătăriile hotelului italianul Lucien Bertola, mare gastronom al vremii, citim tot la autorii Ion Paraschiv și Trandafir Iliescu în opera citată. Din meniul servit la 30 martie 1908 sub instructajul lui Bertola, în cinstea lui Tache Ionescu, „şeful Partidului Conservator Democrat”, supranumit „Tăchiţă Gură de Aur”, pentru măestria în arta retoricii, constatăm că între preparatele din bucătăria franţuzească predominau: cremă de Anghinare, langustă pariziană cu sos Tartar, parfe de ficat de găscă Porto, sparanghel cu sos Diplomat, găină la frigare, salată de primăvară, îngheţată Boulevard, Gaufrettes (biscuiţi), Fromages (brânzeturi), Corbeilles de Fruits (coşuri cu fructe), Friandises (dulciuri). În unele cofetării retro se mai servește și azi desertul Take Ionescu, prăjitura ce a fost comandată laboratoarelor de cofetărie Grand Hôtel du Boulevard de membrii noului partid Conservator Democrat înființat de Take Ionescu în onoarea politicianului român. Prăjitura „Tache” conține fistic și ciocolată.

Nababul și carnea de vită à la Richelieu

Membrii clubului „Tinerimea” au dat la Grand Hôtel un banchet în cinstea preşedintelui lor, nababul aromân, Alexandru Bellu, la 20 noiembrie 1910. Iată câteva preparate din meniu: somon cu Sos Genevoise, cartofi fierţi, carne de vită à la Richelieu (se spune că lui Richelieu îi plăcea un anumit tip de vițeluș de Montrouge), sparanghel d’Argenteuil, găină la frigare, salată Suzette, îngheţată Tutti-Frutti. Lista băuturilor ce ajutau la digestia unui astfel de meniu cuprindea: țuică (singura băutură românească), mastică, marsala, St. Julien superior, Pommery sec, Drapeau americain, Grand fine Champagne şi lichioruri. De altfel, bucătarul-şef, Tudor Gal, işi făcuse cursurile de gastronomie în Franţa, la celebrul Auguste Escofier, supranumit „Împăratul Bucătarilor”. Chelnerii se mișcau impecabil. Servirea era fără greș. Bârfele vremii spuneau că un clinchet de tacâm era mustrat sever de ochii vigilenți și dispreţuitori ai convivilor. 

Serbarea Reginei Victoria a Marii Britanii

Deși erau educați în Franța, bucătării de la Grand Hôtel au pregătit la 24 mai 1884 serbare pentru aniversarea Reginei Victoria a Marii Britanii, bunica Reginei Maria a României. Au gătit în acea zi gigot d’agneau (pulpă de miel) cu cartofi noi și sos de mentă, iar la desert Victoria Pudding. Orchestra a intonat Strauss, Verdi și Weber, dar și un număr de potpourri des airs Roumaines, după cum vedem în meniul și programul muzical din 1884 pe care le-am preluat din colecția editurii de istorie a gastronomiei GastroArt.

Atentatul asupra lui Carol al II-lea

În 1934, patru ofițeri ai armatei române pun la cale un atentat împotriva regelui Carol al II-lea. Aceștia se cazaseră la etajul doi, în camera 44, și au plănuit uciderea regelui în Noaptea de Înviere. Plănuiau să arunce o grenadă în Noaptea de Înviere, chiar în timp ce alaiul regal trecea pe sub balcoanele hotelului spre Dealul Mitropoliei. Atentatul a fost un eşec, ofiţerii arestaţi și executați.

Între anii 1941-1944 hotelul a găzduit comandamentul trupelor germane din România, iar între 1950 și 1974 a fost sediu ministerial. Mai târziu, regimul de după război a naționalizat hotelul. La parter s-a deschis Librăria Academiei, acolo unde fusese celebra Librărie Alcalay. În anii 1961-1963, lucrări de consolidare au mutilat spațiul cu stâlpi şi grinzi din beton armat. 

Grand Hôtel în zilele noastre

Hotelul se va redeschide în 2020. Acum e-n șantier. Se zvonește că actuala restaurare a păstrat minuția decorațiunilor. Lucrările au durat mai bine de zece ani. Accesul oficial, din Bulevardul Elisabeta, se face printr-un larg vestibul, dotat cu garderobă. Scara de onoare are trepte de marmură şi balustrada din fier forjat. În partea opusă scării se află cafeneaua, care îşi păstrază configuraţia şi decorul concepute de Alexandru Orăscu: coloane şi pilaştri din stuco-marmură, scafe şi grinzi acoperite cu ciubuce şi medalioane din stuc policrom. O frumoasă gradație arhitecturală a fost păstrată: ferestre cu frontoane triunghiulare, cornişe, balcoane din feronerie, patru statui ceramice de mari dimensiuni, realizate la Viena, în cuptoare speciale, care n-au rezistat noxelor și vremilor rele, astfel că au fost înlocuite cu replici. Originalele sunt conservate în interior, citim în revista de arhitectură Igloo.

Se spune că Grand Hôtel du Boulevard a fost faimos mai ales înaintea Primului Război Mondial şi după terminarea acestuia, pănă prin anii 1920, pentru că poposise în bucătăriile hotelului italianul Lucien Bertola, mare gastronom al vremii...

Fotografii: Monica Stoica, GastroArt

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.