Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” – cine a fost Carol Davila?

Palatul Facultății de Medicină este construit în stil neoclasic francez. Construcția a început în 1902, după un proiect realizat de arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc, și a fost dată în folosință în 1903.

Facultatea s-a clădit, însă, prin strădania ilustrului doctor Carol Davila, a cărui întreagă viață a fost pusă în slujba medicinei. Era atât de faimos în epocă, încât pe cartea sa de vizită era scris simplu: Davila.

Subsolul, construit din piatră, e un soclu pe care se ridicată clădirea cu trei etaje. Fațada principală, simetrică, este formată dintr-un parter înalt cu ferestre în arc de cerc. Corpul central are o colonadă și un fronton bogat ornat. Colțurile fațadei adăpostesc scările care permit accesul spre etajele superioare. Pe fațadă se încolăcește azi iedera.

Intrarea principală e ca un portal din piatră sculptată. Statuia medicului Carol Davila, din fața intrării principale, este opera lui Carol Storck și a fost turnată în bronz în atelierele Școlii de arte si meserii din București. Ideea ridicării unei statui a lui Carol Davila a fost exprimată pentru prima dată la primul Congres Național de Medicină, desfășurat la București în octombrie 1884. Statuia a fost dezvelită în ziua în care a fost inaugurat palatul.

Inelul cu peruzea al lui Carol Davila

Carol Davila a fost un medic și famacist de origine franceză, născut în Italia, care ajunge în Țara Românescă la invitația domnitorului Barbu Știrbey. În București, la sosire, Vodă Barbu Știrbey e intrigat că băiatul, pe care îl crede firav și delăsător („Ce crede Franța că va face această domnișoară?”), n-a venit din prima zi la curte să-și prezinte omagiile. După trei zile Davila vine la Vodă cu observații după prima inspecție sanitară și cu proiecte de reformă. „Povestea lui se înscrie în tipare de roman sentimental: copilul cu pater incertus, care pleacă în lume (avea de ales între Valahia și Persia) și devine renumit (…) Tânărul ajunge în țară într-o zi de 13 a anului 1853 și are un inel-talisman, cu peruzea, care să-l apere de nenorociri în această zi”, scrie Ioana Pârvulescu în cartea „În intimitatea secolului 19”.

În 1874, la o conferință pe care o ține la spitalul Colțea, unde se-nghesuiau studenți, profesori, dar și Regina Elisabeta (soția lui Carol I) și soția lui Davila, Ana, doctorul își uită inelul acasă. Ana îi propune să se ducă să ia inelul de-acasă, dar medicul refuză, pentru că nu voia să-și lase publicul să aștepte. Soarta se arată potrivnică. La finalul conferinței, soția lui îi spune că se simte rău. Cere puțină chinină. Doctorul Bernath îi dă, din greșeală, stricnină. Rămâne văduv, cu patru copii. Misiunea doctorului era să organizeze sistemul sanitar românesc. Deși acestă sarcină trebuia să se întindă pe o perioadă de trei ani, Davila a ales să își continue activitatea pe parcursul a trei domnii diferite: a lui Știrbei, a lui AL. I. Cuza și a lui Carol I.

După ce pe 13 martie 1853 sosește în România, în 1855 inființează o școală de felceri și în 1856 o școală secundară de chirurgie, care va deveni mai apoi Școala Națională de Medicină. În paralel ajută la crearea sistemului de învățământ farmaceutic și veterinar. Împreună cu horticultorul austriac Urlich Hoffman fondează Grădina Botanică din București. Davila a fost și filantrop. A creat un azil pentru 40 de fetițe orfane. A fondat și un orfelinat pentru băieți. Tot lui îi aparține inițiativa de a introduce consultații gratuite în spitale pentru pacienții săraci. Alături de farmacistul Hepites pune bazele farmacopeii în România. Pentru a-l răsplăti pentru activitatea sa necontenită, la 4 iunie 1864 în Camera Deputaților se propune acordarea cetățeniei române pentru medicul francez. Dar cetățenia o primește numai pe 31 mai 1868 printr-un decret lege dat de regele Carol I.

În 1869 reușește să înființeze Facultatea de Medicină, iar în 1874 este propus pentru inițiere în loja masonică bucureșteană „Înțelepții lui Heliopolis”.

În timpul Războiului de Independență sistemul de ambulanțe și de trenuri sanitare creat de Davila salvează sute de vieți și 13.000 de bolnavi și răniți primesc îngrijiri. E cunoscută în România Tinctura Davila, tinctură anticolerină, pentru burtă. Tincturile miroseau a camfor și a mentol. Era o licoare albastru-închis care se făcea bleu în apă. Formula nu era cunoscută, medicul o ținea doar pentru el. Este atacat uneori în ziare, totdeauna pentru culpe inventate. Răspunde: „Uit tot ce e rău pentru a nu-mi aminti decât binele”.

Boalele doctorului

Încă de la sosirea în țară are probleme de sănătate. Le scrie medicilor pe care îi cunoștea în Franța, descriindu-le simptomele și cerându-le sfat pentru leacuri. Prima lui locuință e umedă și întunecoasă. Se afla pe cheiurile Dâmboviței. Davila face reumatism. Era încă tânar, iar, în timp, boala se agravează, ducând la pareza unui braț care-l ține îndoit de spate. În 1865 inspectează închisoarea de la Telega, unde consultă pușcăriași și soldați. Face tifos. Îi scrie lui Cuza: „Am fost bolnav, dar grație constituției mele și bunelor îngrijiri date de mai mulți confrați, am putut reîncepe viața mea plină de trude și de decepții, care nu încetează să mă încerce, dar care nu mă vor opri în calea mea”. Are o compensație. Recunoștința, amiciția și sprijinul moral al pacienților. În timpul Războiului de Independență din 1877 face un antrax infecțios, care trebuie operat de urgență, are o furunculoză generală și crize de sciatică când trebuie să umble în baston.

„Davila e pretutindeni unde ai nevoie de el”

Davila a creat din nimic destinele medicilor. Doctorul Severeanu ajunge cu bocceaua și fără o lețcaie de la Turnu Severin la București, unde vrea să învețe. „Davila m-a întrebat ce doresc și de unde sunt. I-am răspuns că sunt din Mehedinți și aș voi să intru în școala lui. – Așa? Ești mehedințean și vrei să rămâi? Domnule Brust să înscrii acest băiat și să te duci la Hanu Manuc, să plătești ce este dator, să-i aduci bagajele”. Medicul Angelescu, fost elev la școala militară, îi face un portret: „Venea la Spitalul Militar unde era școala, fix la ora 6 dimineața. Primea raportul de tot ceea ce se petrecuse în spital în cursul celor 24 de ore din urmă, inspecta repede ce avea de inspectat și cu o privire ageră, pătrunzătoare, vedea toate neajunsurile. A doua zi controla, iară dacă nu se îndreptase greșeala, pedepsea cu arest pe cel vinovat. După ce inspecta Spitalul Miliar, pleca în inspectarea spitalelor civile (…) Venea de la Cotroceni, unde trăia, călare, iarna, pe un ger de crăpau pietrele. Mergea totdeauna grăbit, ca un meteor, cu calul în trap mare și cu ordonanța tot călare, care abia se ținea în urma fenomenalului Davila”, citim în cartea Ioanei Pârvulescu.

Davila era sentimental. Se oprea prin sate, chema copiii din apropiere, îi mângâia și le dădea bani, totdeauna zicându-le „băiețelele mele” și i se întâmpla să lăcrimeze când vorbea. A fost filantrop, dar nu a lăsat avere în urma lui. Pe cheltuiala lui se editează culegerea de poezii populare a lui Alecsandri, pe care Davila, pasionat de folclor, o dădea premiu elevilor și elevelor din școlile sale.

Când Nicolae Grigorescu deschide o expoziție și nu vinde niciun tablou, Davila pune cărți de vizită pe câteva dintre tablourile pe care le cumpără și, după câteva ore, aduce prieteni și cunoștințe care cumpără operele. Pe cartea lui de vizită era scris un singur cuvânt: Davila.

Nici nu avea nevoie de altă prezentare. Principele Carol (Rege din 1881) îi scrie Elisabetei, soția sa: „Davila e pretutindeni unde ai nevoie de el”.

 

Încă de la sosirea în țară are probleme de sănătate. Le scrie medicilor pe care îi cunoștea în Franța, descriindu-le simptomele și cerându-le sfat pentru leacuri. Prima lui locuință e umedă și întunecoasă. Se afla pe cheiurile Dâmboviței. Davila face reumatism.

Fotografii: Monica Stoica

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.