Ghid practic de supraviețuire
Cristina Mitroi are 37 de ani și a finalizat studiile superioare de Economie în Timișoara. La vârsta de 35 de ani a redevenit studentă, de data aceasta la Facultatea de Psihologie din Timișoara. Rezultatele ei școlare sunt deosebite, deși se împărțea între lucru și școală.
A studiat în străinătate, în Italia, prin programul Erasmus și încurajează studenții să facă același lucru, catalogând experiența ca fiind una fantastică. Motto-ul ei este preluat de la Pleșu, care consideră că noi suntem, în mare măsură, suma întâlnirilor de care am avut parte.
Cum ai ajuns să studiezi psihologia?
Eram la bere cu două prietene mai vechi de la unul dintre joburile precedente, eu la momentul respectiv lucram într-o multinațională, și a început o discuție cu „Ție îți place ceea ce faci acum?”, iar răspunsurile noastre au fost negative. Atunci a apărut ideea că trebuie să ne gândim jobul vieții noastre, care ar putea fi oferit de peștișorul auriu. Pentru că nu am putut răspune așa ușor la o întrebare care parea relativ simplă, ne-am dat termen până la următoarea întâlnire. La cea de-a doua întâlnire tot nu aveam un răspuns, dar după o săptămână m-am întrebat ce îmi place să fac în timpul liber, am enumerat sculptura, arta, vizionatul de filme, cititul și mi-am dat seama că am înclinație către cărțile de psihologie. Citisem Freud la prima facultate și mi-a plăcut, iar ulterior le-am spus fetelor că mi-ar plăcea să studiez psihologia.
A studiat în străinătate, în Italia, prin programul Erasmus și încurajează studenții să facă același lucru, catalogând experiența ca fiind una fantastică. Motto-ul ei este preluat de la Pleșu, care consideră că noi suntem, în mare măsură, suma întâlnirilor de care am avut parte.
Cum ai ajuns să studiezi psihologia?
Eram la bere cu două prietene mai vechi de la unul dintre joburile precedente, eu la momentul respectiv lucram într-o multinațională, și a început o discuție cu „Ție îți place ceea ce faci acum?”, iar răspunsurile noastre au fost negative. Atunci a apărut ideea că trebuie să ne gândim jobul vieții noastre, care ar putea fi oferit de peștișorul auriu. Pentru că nu am putut răspune așa ușor la o întrebare care parea relativ simplă, ne-am dat termen până la următoarea întâlnire. La cea de-a doua întâlnire tot nu aveam un răspuns, dar după o săptămână m-am întrebat ce îmi place să fac în timpul liber, am enumerat sculptura, arta, vizionatul de filme, cititul și mi-am dat seama că am înclinație către cărțile de psihologie. Citisem Freud la prima facultate și mi-a plăcut, iar ulterior le-am spus fetelor că mi-ar plăcea să studiez psihologia.
Imediat după aceea a urmat înscrierea la facultate?
Am pus degetul pe „I” în momentul în care am decis ceea ce mi-ar plăcea să fac și totuși să nu fac nimic în privința asta, astfel că m-am înscris la Facultatea de Psihologie. Am sperat că mă pot înscrie la programul cu frecvență redusă, însă nu a fost posibil, deoarece nu exista un asemenea program la această facultate, așa că am hotărât să-mi depun totuși dosarul și să mă împart între facultate și serviciu.
Am pus degetul pe „I” în momentul în care am decis ceea ce mi-ar plăcea să fac și totuși să nu fac nimic în privința asta, astfel că m-am înscris la Facultatea de Psihologie. Am sperat că mă pot înscrie la programul cu frecvență redusă, însă nu a fost posibil, deoarece nu exista un asemenea program la această facultate, așa că am hotărât să-mi depun totuși dosarul și să mă împart între facultate și serviciu.
Cum ai ajuns să studiezi timp de un an în străinătate prin programul Erasmus în Italia, Padova?După doi ani de facultate am văzut afișul Erasmus, pe care îl văsuzem și când eram la prima facultate și atunci mi-am zis „de data asta chiar vreau”. A venit dificila lună în care a trebuit să mă decid dacă depun sau nu dosarul, deoarece plecarea să studiez prin programul Erasmus însemna renunțarea la serviciu.
Acela a fost momentul în care ai renunțaț la jobul tău în multinațională?
Nu. Am depus actele pentru Erasmus în februarie și aveam câteva luni la dispoziție până la plecare. Am început să cheltuiesc salariul numai cât aș fi cheltuit dacă aș fi fost studentă și a trebuit să mă descurc cu 400-500 de lei pe lună. Deși pare greu, am reușit să fac asta: nu mai cumpăram cărți, ci le luam de la bibliotecă, nu mai mergeam la teatru și filme, ci mă uitam pe internet, nu mai cumpăram CD-uri și le ascultam on-line, nu mai ieșeam în oraș să mănânc, ci îmi invitam prietenii acasă sau mergeam eu la ei, iar lucrurile astea au redus foarte multe cheltuielile. A fost un exercițiu prin care mi-am depășit în primul rând frica că nu mă voi descurca din punct de vedere financiar. Apoi mi-am dat demisia și am plecat în Italia prin programul Erasmus.
Informații prețioase din culisele programul Erasmus pentru studenți
Nu. Am depus actele pentru Erasmus în februarie și aveam câteva luni la dispoziție până la plecare. Am început să cheltuiesc salariul numai cât aș fi cheltuit dacă aș fi fost studentă și a trebuit să mă descurc cu 400-500 de lei pe lună. Deși pare greu, am reușit să fac asta: nu mai cumpăram cărți, ci le luam de la bibliotecă, nu mai mergeam la teatru și filme, ci mă uitam pe internet, nu mai cumpăram CD-uri și le ascultam on-line, nu mai ieșeam în oraș să mănânc, ci îmi invitam prietenii acasă sau mergeam eu la ei, iar lucrurile astea au redus foarte multe cheltuielile. A fost un exercițiu prin care mi-am depășit în primul rând frica că nu mă voi descurca din punct de vedere financiar. Apoi mi-am dat demisia și am plecat în Italia prin programul Erasmus.
Informații prețioase din culisele programul Erasmus pentru studenți
Cum a fost această experiență?
Cu programul Erasmus îți dai seama cât de mult crești, cât de mult te cunoști pe tine și cât de mult înseamnă UE, poate ajungi să tolerezi cât mai multe Uniunii Europene, cei pe care i-am cunoscut acolo, nu i-aș fi putut cunoaște fără Uniunea Europeană. Costurile de a studia în străinătate sunt foarte mari, deci nu aș fi avut posibilitatea să merg să studiez fără acest program.
Cu programul Erasmus îți dai seama cât de mult crești, cât de mult te cunoști pe tine și cât de mult înseamnă UE, poate ajungi să tolerezi cât mai multe Uniunii Europene, cei pe care i-am cunoscut acolo, nu i-aș fi putut cunoaște fără Uniunea Europeană. Costurile de a studia în străinătate sunt foarte mari, deci nu aș fi avut posibilitatea să merg să studiez fără acest program.
Un an de Erasmus fantastic, în anul 2012, a fost mai întâi șocul familiei și ulterior bucuria familiei, deoarece vedea fericirea de pe chipul meu. Această experiență a deschis gustul familiei de a călători, mai ales pentru mama mea, care nu călătorise în străinătate înainte. Ea m-a vizitat de două ori în timpul școlii.
Din ce motiv s-a prelungit șederea ta la Padova?
Am stat un an în Italia, iar apoi am mai prelungit cu un an șederea la Padova, pe banii mei. În momentul în care am luat decizia de a merge în Italia am început să pun bani deoparte când încă lucram, deci aveam o sumă adunată. La finalul anului trebuia să mă întorc să-mi dau licența, pe care am făcut-o cu un profesor italian. Aveam rezultate bune, dar la el se făcea licența riguros. Dura un an să te poți pregăti, iar eu m-am apucat târziu, în aprilie, și am încercat să o predau în septembrie, însă nu eram mulțumită de rezultat, așa că am amânat un an pentru a-mi da licența. Acesta a fost motivul pentru care am stat doi ani în Padova.
Am stat un an în Italia, iar apoi am mai prelungit cu un an șederea la Padova, pe banii mei. În momentul în care am luat decizia de a merge în Italia am început să pun bani deoparte când încă lucram, deci aveam o sumă adunată. La finalul anului trebuia să mă întorc să-mi dau licența, pe care am făcut-o cu un profesor italian. Aveam rezultate bune, dar la el se făcea licența riguros. Dura un an să te poți pregăti, iar eu m-am apucat târziu, în aprilie, și am încercat să o predau în septembrie, însă nu eram mulțumită de rezultat, așa că am amânat un an pentru a-mi da licența. Acesta a fost motivul pentru care am stat doi ani în Padova.
Este posibil din punct de vedere financiar să te descurci într-o altă țară prin acest program?
Studentul dacă vrea să meargă să studieze dincolo s-ar putea descurca din punctul de vedere al banilor, deoarece bursa Erasmus oferă 400 de euro pe lună pentru cheltuielile curente, cu chiria, mâncarea, iar chiria în Italia, dacă o împarți cu cineva, este de aproximativ 200 de euro, restul sunt pentru cheltuieli și mâncare. Nu ajung, este adevărat, dar pentru o persoană cumpătată, este posibil.
„Once Erasmus, always Erasmus!”Știu că ai urmat și un program de practică, tot prin Erasmus. Cum ai luat această decizie?
M-am întors în Timișoara, m-am înscris la masterul de Psihologie clinică, iar după aia m-am întors din nou în Erasmus, deoarece „Once Erasmus, always Erasmus!”, de data aceasta pentru programul de practică. Motivul este simplu: studiile au fost minunate, am avut multe de învățat de la oamenii de acolo, așa că am gândit „de ce nu ar merge și un pic de practică?”.
M-am întors în Timișoara, m-am înscris la masterul de Psihologie clinică, iar după aia m-am întors din nou în Erasmus, deoarece „Once Erasmus, always Erasmus!”, de data aceasta pentru programul de practică. Motivul este simplu: studiile au fost minunate, am avut multe de învățat de la oamenii de acolo, așa că am gândit „de ce nu ar merge și un pic de practică?”.
Este dificil să obții un program de practică în străinătate prin Erasmus?
Este un proces mai lung, deoarece era toată responsabilitatea mea de a găsi și convinge să fiu acceptată într-un program de practică. Ca și la angajare! Pentru practică am primit răspunsul la începutul lunii ianuarie și am căutat vreo două luni. Programul oferă 700 de lei, dar tu trebuie să te ocupi de tot. E un proces mai elaborat, nu ți se oferă o listă din care poți alege, ci trebuie să cauți tu.
Ce ne poți spune despre programul de practică pe care l-ai urmat?
Practica am făcut-o la Roma, într-un spital, la departamentul de geriatrie. Erau persoane internate sau care veneau la tratament, erau persoane cu Alzheimer, persoane fără Alzheimer, Veneau pacienți la ambulatoriu, erau preluați de către medicul geriatru care era însoțit de rezident, el de la fizioterapie și psihologul. Observam toți pacientul, iar apoi interveneam pe rând în funcție de problemă, iar dacă era o problemă importantă era dirijat către un medic specialist.
Sfaturi care se aplică pentru studenți Practica am făcut-o la Roma, într-un spital, la departamentul de geriatrie. Erau persoane internate sau care veneau la tratament, erau persoane cu Alzheimer, persoane fără Alzheimer, Veneau pacienți la ambulatoriu, erau preluați de către medicul geriatru care era însoțit de rezident, el de la fizioterapie și psihologul. Observam toți pacientul, iar apoi interveneam pe rând în funcție de problemă, iar dacă era o problemă importantă era dirijat către un medic specialist.
Dacă ar fi să îi dai un sfat Cristinei de la 20 de ani, ce sfat i-ai da?
Să se asculte pe sine și să încerce să găsească drumurile care i se potrivesc precum călătorul care are un tip de călătorie. Să se decidă ce tip de călătorie vrea să facă, călătorie către sine, dar și către viață pentru a ști cu ce să se doteze: ori rucsac, ori diplomat, în funcție de locație, să caute locația, să se gândească la posibilități de cazare.
Să se asculte pe sine și să încerce să găsească drumurile care i se potrivesc precum călătorul care are un tip de călătorie. Să se decidă ce tip de călătorie vrea să facă, călătorie către sine, dar și către viață pentru a ști cu ce să se doteze: ori rucsac, ori diplomat, în funcție de locație, să caute locația, să se gândească la posibilități de cazare.
