Brânză din Mărginimea Sibiului, la Timişoara
Povestea lui Aron Salcu
În cartierul Bucovina din Timişoara toată lumea îl cunoaşte pe Aron Salcu. La micul magazin de pe strada Matei Basarab găseşti caş, urdă, brânză telemea de vacă şi de oaie, unt, smântână, lapte, tot timpul proaspete şi foarte gustoase.
Aron Salcu se trage dintr-o familie de oieri din satul Jina, din Mărginimea Sibiului, şi a venit în Timişoara în anii '80 deoarece a lucrat la CAP, iar apoi după '89 s-a stabilit aici cu familia şi animalele. Ne-a povestit că la douăzeci de ani a învăţat croitoria şi a lucrat un timp ca şi croitor, dar s-a întors la oierit. Are aproape o mie de oi în Mărginimea Sibiului, unde se duce cel puţin o dată pe lună pentru a aduce produsele lactate, dar îi sunt şi trimise de acolo la Timişoara.
Ne-a povestit despre satul său natal, Jina, care este o renumită comunitate de oieri, unde se spune că la fiecare a doua casă este un cioban. Aron Salcu ne-a arătat un ziar pe care-l păstrase, în care era un reportaj amplu despre un mare festival folcloric „Sus pe muntele din Jina”, ajuns la a 44-a ediţie, care se desfăşoară în fiecare an în luna iulie la Jina, unde se adună mii de oameni şi turişti veniţi să vadă tradiţiile locale.
Magazinul său e mic şi curat, cu o icoană pe perete şi tot timpul vin oameni din cartier să cumpere produse lactate direct de la producător, după cum anunţă semnul de afară. Aron Salcu te invită să guşti mai multe feluri de brânză până te hotărăşti care-ţi place şi întotdeauna mai adaugă puţin în plus.
El are o întreprindere individuală şi l-am întrebat cum se descurcă pe piaţă ca mic producător. Ne-a spus: „Am clienţi, lumea vine tot timpul la magazin, asta nu e o problemă. Dar impozitele sunt foarte mari pentru micii producători. Practic, suntem impozitaţi de trei ori – pentru animale, pentru produse şi pentru ce declarăm într-un bordereou, ca un fel de caiet al fermierului. E foarte greu”.
