Gara Lunca Ilvei
Ultima Staţie CFR din judeţul Bistriţa-Năsăud
Cei care călătoresc pe ruta Iaşi-Timişoara pot admira, la ieşirea din Ardeal, staţia CFR Lunca Ilvei, ultima staţie transilvăneană. Atât clădirea staţiei, cât şi dependinţele dovedesc puterea de a răzbate prin timp a celor ce locuiesc în această zonă.
Istoricul staţiei CFR Lunca Ilvei
Odată cu construirea căii ferate Ilva Mică - Vatra Dornei (cale ferată ce s-a construit din necesităţi economice şi administrative), în fiecare localitate pe care o străbătea trebuiau construite staţii CFR care să asigure accesul atât al călătorilor, cât şi al mărfurilor la serviciile pe care le putea oferi agenţia de căi ferate.
În anul 1934, mai precis în 6 februarie, în localitatea Lunca Ilvei s-a dat în folosinţă sediul CFR, staţia avea o lungime de 690 m, cu trei linii. În clădirea principală funcţiona sediul administrativ al Inspecţiei II Lucrări CFR, fiind asigurate în această clădire toate condiţiile necesare pentru un sediu. Clădirea tehnică a staţiei era o construcţie din paiantă, care a funcţionat până în anul 1944. Construcţiile au fost începute de Societatea „Florea Maior”, însă au fost finalizate în regie proprie.
Arhitectură şi stil la clădirea staţiei
Clădirea de călători a staţiei este construită într-o arhitectură montană. Construcţia este impunătoare şi trainică, realizată din moloane de piatră de granit cioplită, cu bordură-chenar, îmbinată în zidărie aparentă, prin linii şi rosturi foarte bine lucrate. În interior, construcţia este căptuşită cu cărămidă presată şi este acoperită cu ţiglă roşie.
Utilităţi
Staţia CFR dispune, încă de la darea în folosinţă, de un grup electrogen, care asigură necesarul de curent electric pentru întreaga clădire şi dependinţe. De asemenea, pentru că staţia Lunca Ilvei trebuia să asigure apa necesară pentru locomotivele cu abur şi apoi pentru cele diesel, s-au construit pe dealul din faţa gării nişte bazine mari de colectare a apei, care asigurau, la început, necesarul de apă pentru staţie şi, ulterior, necesarul de apă pentru aproape jumătate din comună.
Încă de la darea în folosinţă, staţia a fost dotată cu aparate telegrafice performante, semnale de distanţă electrice, astăzi fiind dotată cu aparate ultramoderne pentru desfăşurarea în bune condiţii a traficului feriviar.
Importanţa Staţiei CFR călători la Lunca Ilvei
Trenul este un mijloc de transport foarte sigur şi accesibil, în general. Pentru locuitorii Văii Ilvei, deci şi pentru locuitorii localităţii Lunca Ilvei, acest mijloc de transport a asigurat iniţierea şi menţinerea unor relaţii de bună colaborare cu toate celelalte localităţi din Bazinul Superior al Văii Ilvei şi Văii Someşului, precum şi cu centrele de zonă sau chiar de judeţ.
Gara Lunca Ilvei a fost şi va rămâne un monument al trăiniciei şi continuităţii luncanilor la periferia judeţului Bistriţa-Năsăud.
Cei care călătoresc pe ruta Iaşi-Timişoara pot admira, la ieşirea din Ardeal, staţia CFR Lunca Ilvei, ultima staţie transilvăneană. Atât clădirea staţiei, cât şi dependinţele dovedesc puterea de a răzbate prin timp a celor ce locuiesc în această zonă.
Istoricul staţiei CFR Lunca Ilvei
Odată cu construirea căii ferate Ilva Mică - Vatra Dornei (cale ferată ce s-a construit din necesităţi economice şi administrative), în fiecare localitate pe care o străbătea trebuiau construite staţii CFR care să asigure accesul atât al călătorilor, cât şi al mărfurilor la serviciile pe care le putea oferi agenţia de căi ferate.
În anul 1934, mai precis în 6 februarie, în localitatea Lunca Ilvei s-a dat în folosinţă sediul CFR, staţia avea o lungime de 690 m, cu trei linii. În clădirea principală funcţiona sediul administrativ al Inspecţiei II Lucrări CFR, fiind asigurate în această clădire toate condiţiile necesare pentru un sediu. Clădirea tehnică a staţiei era o construcţie din paiantă, care a funcţionat până în anul 1944. Construcţiile au fost începute de Societatea „Florea Maior”, însă au fost finalizate în regie proprie.
Arhitectură şi stil la clădirea staţiei
Clădirea de călători a staţiei este construită într-o arhitectură montană. Construcţia este impunătoare şi trainică, realizată din moloane de piatră de granit cioplită, cu bordură-chenar, îmbinată în zidărie aparentă, prin linii şi rosturi foarte bine lucrate. În interior, construcţia este căptuşită cu cărămidă presată şi este acoperită cu ţiglă roşie.
Clădirea este compusă din trei niveluri. Subsolurile, în număr de două, sunt din beton şi se întind sub jumătate din clădire. Parterul, mărit ulterior prin închiderea terasei spre Ilva Mare, adăposteşte sala de aşteptare, biroul şefului de staţie, biroul de mişcare, casa de bilete, magazia de materiale, coletăria, camere de rezervă, un antreu şi casa scării. La etaj se găsesc apartamente, dotate cu băi, bucătării şi dependinţe, pentru personalul staţiei. La început, în faţa staţiei, a fost construit un peron acoperit, pavat cu dale din beton, cu marchiză din lemn, acoperit cu ţigle plate. După acest peron acoperit a fost construit un peron, tot pavat cu dale, dar fără acoperiş. Astăzi, acoperişul peronului a fost luat, dar aspectul staţiei este la fel.
Utilităţi
Staţia CFR dispune, încă de la darea în folosinţă, de un grup electrogen, care asigură necesarul de curent electric pentru întreaga clădire şi dependinţe. De asemenea, pentru că staţia Lunca Ilvei trebuia să asigure apa necesară pentru locomotivele cu abur şi apoi pentru cele diesel, s-au construit pe dealul din faţa gării nişte bazine mari de colectare a apei, care asigurau, la început, necesarul de apă pentru staţie şi, ulterior, necesarul de apă pentru aproape jumătate din comună.
Încă de la darea în folosinţă, staţia a fost dotată cu aparate telegrafice performante, semnale de distanţă electrice, astăzi fiind dotată cu aparate ultramoderne pentru desfăşurarea în bune condiţii a traficului feriviar.
Importanţa Staţiei CFR călători la Lunca Ilvei
Trenul este un mijloc de transport foarte sigur şi accesibil, în general. Pentru locuitorii Văii Ilvei, deci şi pentru locuitorii localităţii Lunca Ilvei, acest mijloc de transport a asigurat iniţierea şi menţinerea unor relaţii de bună colaborare cu toate celelalte localităţi din Bazinul Superior al Văii Ilvei şi Văii Someşului, precum şi cu centrele de zonă sau chiar de judeţ.
Gara Lunca Ilvei a fost şi va rămâne un monument al trăiniciei şi continuităţii luncanilor la periferia judeţului Bistriţa-Năsăud.
