Mânăstirea „Schimbarea la Față” din Ilva Mare

Locul unde se împletește munca cu rugăciunea

Mânăstirea „Schimbarea la Față” este situată în pitoreasca vale a Ilvei, în comuna Ilva Mare, județul Bistrița-Năsăud, la un kilometru și jumătate distanță de șoseaua principală, la poalele pădurii de molid și a stâncilor de o frumusețe aparte care străjuiesc mânăstirea.

Părintele Daniel Ureche a început construirea unei mici mânăstiri din lemn în anul 1992, pe un teren moștenit de la părinții săi. Construcția a fost la început un schit de călugări. În anul 1996 mânăstirea este terminată, pictată, iar apoi este sfințită în data de 6 august, cu ocazia hramului „Schimbarea la Față” de către Înalt Preasfințitul Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului.

În anul 1999 schitul își schimbă statutul în mânăstire de maici, părintele Daniel devine duhovnicul mânăstirii, iar stareță este numită monahia Hristofora Marinca. S-au construit patru corpuri de clădiri cu două niveluri care cuprind chiliile maicilor, atelierele, trapeza și locuri de cazare pentru optzeci de persoane. Pelerinii sunt cazați gratuit cu condiția de a participa la slujbele mânăstirii, care se țin zilnic.

Biserica mare
Obștea mânăstirii a ridicat, cu ajutorul lui Dumnezeu, o biserică mare cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt, care a fost pictată de maici, iar în 28 septembrie 2014 a fost sfințit de către Preasfințitul Andrei Andreicuț, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului. În acest timp mânăstirea a primit donație un teren într-o poieniță în mijlocul pădurii, la un kilometru distanță, unde s-au construit un mic paraclis și câteva chilii, cu hramul Sfântului Mucenic Fanurie. Schitul a fost pictat de maici, iar pe data de 14 iulie 2007 a fost sfințit de Preasfințitul Vasile Someșanul. Aici se retrag maicile la rugăciune.

Pentru a ajunge la Mânăstirea „Schimbarea la Față” se merge pe drumul județean 172D până la limita dintre comunele Ilva Mare și Lunca Ilvei, iar de acolo, peste calea ferată, în partea stângă, există un drum pietruit care duce până acolo.
Odată ajuns în incinta mânăstirii, ai impresia că ai ajuns într-un colț de rai. Curtea este plină de flori de diverse forme, mărimi și culori, atent îngrijite de maici. Maicile au o mică fermă de care se ocupă, au sere, pentru cultivarea legumelor chiar în poienița din pădure și un lac cu pești pentru a putea să se gospodărească singure.

Astfel, împletind rugăciunea cu munca, își duc traiul în liniște în mijlocul naturii și în comuniune cu ea.