Sânzienele
Sărbătorită pe 24 iunie
Sărbătorită pe 24 iunie
În fiecare an, în data de 24 iunie, creştinii ortodocşi sărbătoresc ,,Sânzienele”, o sărbătoare care îşi are originea în calendarele păgâne ale românilor. Locuitorii de pe Valea Ilvei au adoptat şi ei această sărbătoare şi îi acordă o importanţă deosebită.
Se presupune că numele acestei sărbători provine de la numele zeiţei romane Diana (Santa Diana - zeiţa pădurilor şi a vânătorii). Alţi autori sunt de părere că numele acestei sărbători provine de la nişte flori mici de câmp, galben-aurii, cu un miros deosebit, numite sânziene.
Pe Valea Ilvei, această sărbătoare mai poartă numele şi de ,,Frumoasele” sau ,,Zânele”, iar în sudul ţării sărbătoarea se numeşte ,,Drăgaicele”.
Legende despre această sărbătoare
Bătrânii de pe vale povesteau că pădurile dese de brad şi molid erau populate în trecut de două feluri de zâne: zânele rele ale pădurii, numite ,,Iele” , care suceau minţile bărbaţilor şi îi făceau să se rătăcească prin păduri, și zânele bune ale pădurii numite ,,Sânziene” , care erau tinere, blânde, frumoase şi vesele. Ele îi ajutau pe oameni să scape de boli grele, pe tineri îi ajutau să-şi găsească perechea, pe gospodari să afle cât de îmbelşugată va fi recolta, iar cucului îi legau limba ca să nu poată prevesti oamenilor cât mai au de trăit (deoarece numai Dumnezeu trebuie să ştie cât trebuie să trăiască omul).
Desfăşurarea sărbătorii în zilele noastre
Sărbătoarea de Sânziene ţine o noapte şi o zi. Ea începe în data de 23 iunie, către asfinţitul soarelui, când cete de băieţi şi fete se strâng pe luncile de la marginea satului şi adună buchete de sânziene. Apoi tinerii se împart în grupuri şi împletesc coroniţe, cântă şi petrec. Când sunt gata coroniţele, începe dansul sânzienelor (se spune că zânele Sânziene se prind de mână în cerc şi plutesc învârtindu-se prin aer).Tinerii noştri nu plutesc, dar poartă în mână torţe aprinse pe care le flutură în vânt, aprind focuri mari peste care sar, urmărind să nu-şi ardă hainele sau fac o horă în jurul focurilor. Noaptea, fetele pun coroniţele sub perne în ideea că vor visa viitorul soţ. Bătrânii sau bolnavii îşi prind la mijloc buchete de sânziene trecute pe deasupra focului pentru a scăpa de boli sau dureri.
Se presupune că numele acestei sărbători provine de la numele zeiţei romane Diana (Santa Diana - zeiţa pădurilor şi a vânătorii). Alţi autori sunt de părere că numele acestei sărbători provine de la nişte flori mici de câmp, galben-aurii, cu un miros deosebit, numite sânziene.
Pe Valea Ilvei, această sărbătoare mai poartă numele şi de ,,Frumoasele” sau ,,Zânele”, iar în sudul ţării sărbătoarea se numeşte ,,Drăgaicele”.
Legende despre această sărbătoare
Bătrânii de pe vale povesteau că pădurile dese de brad şi molid erau populate în trecut de două feluri de zâne: zânele rele ale pădurii, numite ,,Iele” , care suceau minţile bărbaţilor şi îi făceau să se rătăcească prin păduri, și zânele bune ale pădurii numite ,,Sânziene” , care erau tinere, blânde, frumoase şi vesele. Ele îi ajutau pe oameni să scape de boli grele, pe tineri îi ajutau să-şi găsească perechea, pe gospodari să afle cât de îmbelşugată va fi recolta, iar cucului îi legau limba ca să nu poată prevesti oamenilor cât mai au de trăit (deoarece numai Dumnezeu trebuie să ştie cât trebuie să trăiască omul).
Desfăşurarea sărbătorii în zilele noastre
Sărbătoarea de Sânziene ţine o noapte şi o zi. Ea începe în data de 23 iunie, către asfinţitul soarelui, când cete de băieţi şi fete se strâng pe luncile de la marginea satului şi adună buchete de sânziene. Apoi tinerii se împart în grupuri şi împletesc coroniţe, cântă şi petrec. Când sunt gata coroniţele, începe dansul sânzienelor (se spune că zânele Sânziene se prind de mână în cerc şi plutesc învârtindu-se prin aer).Tinerii noştri nu plutesc, dar poartă în mână torţe aprinse pe care le flutură în vânt, aprind focuri mari peste care sar, urmărind să nu-şi ardă hainele sau fac o horă în jurul focurilor. Noaptea, fetele pun coroniţele sub perne în ideea că vor visa viitorul soţ. Bătrânii sau bolnavii îşi prind la mijloc buchete de sânziene trecute pe deasupra focului pentru a scăpa de boli sau dureri.
A doua zi dimineaţa, în data de 24 iunie, fetele aruncă coroniţele pe casă sau pe şură, îşi pun o dorinţă, iar dacă coroniţa rămâne pe acoperiş, dorinţa se va îndeplini. Tot dimineaţa, fetele se spală pe faţă cu rouă, îşi prind flori în păr şi se pornesc să cutreiere pădurile din apropierea satului.
Pentru că această sărbătoare este una de socializare, toamna, multe cupluri dintre cele care s-au format în timpul verii se căsătoresc.
Pentru că această sărbătoare este una de socializare, toamna, multe cupluri dintre cele care s-au format în timpul verii se căsătoresc.
