Loc simbolic al întemeierii monarhiei românești
Construit în perioada 1873-1914 de regele Carol I ca reședință de vară a primului cuplu regal al României, Castelul Peleș din Sinaia devine muzeu încă din primul deceniu al secolului al XX-lea, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase monumente din Europa.
Regele Carol I de Hohenzollern al României, considerând că palatele de la București nu îndeplinesc toate condițiile cerute de rangul și poziția sa, hotărăște să construiască o reședință proprie, finanțată în întregime de el, după cum spunea: „Îmi place să construiesc și să decorez, dar numai din economiile mele, fără ca aceasta să coste ceva pe stat”. Astfel că, în anul 1872, reușește să achiziționeze Domeniul Piatra Arsă din Sinaia, pe care în anul 1875 se pune piatra de temelie într-un cadru festiv, în prezența guvernului și a mitropolitului Miron Cristea. Ruxanda Beldiman în cartea „Castelul Peleș, expresie a fenomenului istorisit de influență germană”, spune că el a ales în mod vădit pentru ctitoria sa un teren neconstruit ce devenea locul simbolic al întemeierii monarhiei românești.
În prima fază de construcție, clădirea cu aspect de chalet elvețian este compusă din două etaje. În anii următori se construiesc Sala Maură, pe locul terasei acoperite de pe aripa de sud, Capela Reginei Elisabeta, de la etaj, apartamentele principeselor de Wied și Hohenzollern, mezaninul, Galeria de Marmură, Sala de Concerte, Sala de Muzică și Baia Reginei, dar și camera Doamnei Mavrogheni, marea doamnă a palatului. Se mai construiesc și apartamentele oaspeților, Sala Florentină și Sala Coloanelor (pe locul primei camere de șah), apartamentul imperial și apartamentul principilor moștenitori (Ferdinand și Maria) și Sala de arme. Holul de onoare este construit pe locul celei de a doua curți interioare, devenind principala sală de recepție decorată în stilul Renașterii germane cu accente baroce. Se mai înalță și Sala de șah, Sala de biliard, pe aripa de sud-est Sala consiliilor și este amenajată terasa cu busturi de împărați romani. În 1906 este înălțat turnul central al castelului și montat ceasul cu trei cadrane. Castelul Peleș devine primul castel electrificat din Europa, el fiind dotat cu o uzină electrică propie.
Arhitecți și decoratori ai castelului
Wilhelm von Doderer, Johannes Schultz, Emile André Lecomte, Karel Liman, Jean Ernest au fost arhitecții, antreprenorii și constructorii castelului, iar casa Heymann din Hamburg și atelierul condus de August Bembe din Koln-Mainz au furnizat obiectele de artă în prima parte a construcției, iar dintre cei care au lucrat constant la decorarea castelului îi amintim pe Joseph Dollitschek, Anton Possenbacher și L.Bernheimer.
Rolul Castelului Peleș în decursul istoriei
Construit în primă fază ca reședință de vară a familiei regale, el devine pe timpul domniei lui Carol I, timp de șase luni pe an, locul de unde se guverna România, fiind investit cu funcția de reprezentare. Aici se organizau ceremonii cu caracter militar și se primeau delegațiile oficiale. Un eveniment important organizat la Sinaia și găzduit de Castelul Peleș a fost sărbătorirea semicentenarului castelului, în anul 1933, de către regele Carol al II-lea. În perioada comunistă castelul este închis, iar bunurile de patrimoniu sunt inventariate și transferate la Muzeul de Artă din Capitală și în instituțiile de cultură din marile orașe ale României. Castelul Peleș, deși era o reședință privată, a devenit muzeu încă din primul deceniu al secolului XX și era vizitat cât timp familia regală nu se afla la Sinaia. Din 1953 devine Muzeu Național, iar din anul 2007 reintră în proprietatea Regelui Mihai, dar continuă să fie administrat de statul român.
Imagini marcante
Regele Carol I - născut în aprilie 1839, la Sigmaringen, în Germania, este pregătit în domeniul militar, dar în același timp urmează cursuri de literatură franceză și istorie a artei. În1866 vine în România la cererea guvernului, în 1869 se căsătorește cu prințesa Elisabeta de Wied, iar în 1881 este proclamat rege al României. Domnia lui Carol I a stat sub semnul stabilității politice, el fiind un militar, un politician și un suveran desăvârșit. Se stinge din viață la 27 septembrie 1914 la Castelul Peleș și este înmormântat la biserica Mânăstirii Curtea de Argeș.
Regina Elisabeta, prințesă de Neuwied și prima regină a României, fiind o persoalitate complexă, cu o înzestrare intelectuală deosebită și suflet de artist, are un impact semnificativ atât în ceea ce privește istoria României, cât și a Castelului Peleș.
Regele Ferdinand - născut la 24 august 1865, la Sigmaringen, în Germania, se stabilește în România în anul 1889 ca moștenitor prezumtiv, iar în 1893 se căsătorește cu Maria de Edinburg. El devine rege al României la 49 de ani, după moartea regelui Carol I, și jură în fața membrilor Parlamentului că va fi „bun român”. În 1918, la Alba Iulia, în grandioasa catedrală ortodoxă construită special pentru această ocazie, este încoronat ca rege al tuturor românilor „de la Nistru pân’ la Tisa”. În iulie 1927 se stinge din viață în Castelul Pelișor.
Regina Maria - născută la 29 octombrie 1875, sosește la București în calitate de soție a principelui Ferdinand și se leagă pentru totdeauna de România și de Castelul Peleș, unde dă naștere celor șase copii, devenind foarte repede iubită de întregul neam românesc cu care se și identifică de altfel. Ultimele ei cuvinte în testamentul său moral „Scrisoare adresată Țării și poporului meu” transmite un ultim mesaj poporului român: „ De acum înainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn. Dar, mai presus de toate, amintește-ți Poporul meu că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare”.
Colecțiile Muzeului Peleș
În cadrul Muzeului Național Peleș pot fi admirate următoarele colecții: colecția de sticlărie, colecția de argint și metal comun, colecția de orologerie, colecția de vitralii, colecția de sculptură monumental exterioară, colecția de textile și colecția de ceramică. Pot fi, de asemenea, admirate expoziții temporare și se poate participa la diferite concerte și evenimente organizate în cadrul castelului.
Castelul regelui Carol I se înscrie în marea familie a castelelor-reședință europene ridicate în intervalul 1860 - 1900.
