Școala de la Piscu este proiectul unei familii pasionate de artă, care, prin determinarea fondatorilor şi prin cursivitatea discursului estetic, a avut puterea de a salva povestea unei întregi comunități. Frumusețea proiectului constă însă în faptul că media de vârstă a celor care vizitează Școala de la Piscu sau care participă la atelierele sale de olărit este de circa 16-17 ani. Moștenirea culturală s-a transferat către o altă generație, astfel că o poveste care părea că se apropie de sfârșit este, de fapt, la începutul unui nou capitol.
„În spatele acestui proiect se află o familie: Adriana Scripcariu, istoric de artă, şi Virgil Scripcariu, sculptor, alături de copiii lor, care au crescut odată cu proiectul. Odată cu mutarea noastră la Piscu şi descoperirea faptului că aici era un sat de olari în stingere, ne-am simțit datori să cercetăm, să încercăm să salvăm obiecte, povești şi să încurajăm practicarea olăritului în formule diverse”, spun cei doi fondatori.
Piscu este un fost sat de olari, aflat la circa 35 de kilometri de Bucureşti, un loc în care se păstrează semnele unei tradiții străvechi, neolitice. „E vorba de figurinele de lut ars şi de vasele mari, cu forme arhaice. Documente avem doar de la sfârşitul secolului al XVI-lea”. Câteva zeci de ani, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea, Piscu a făcut parte din Domeniul Coroanei Cocioc-Scroviștea. „Piscu producea ceramică utilitară în cantități mari: străchini, căni, borcane, oale de borș, oale mari pentru păstrat hrana în beci şi altele”. Până la mijlocul secolului al XX-lea, întreaga comunitate s-a ocupat cu olăritul. „Erau 200 de familii de olari. Apoi, constrângerile regimului comunist, dar şi schimbarea stilului de viaţă al societății au dus la scăderea meșteșugului. Astăzi, la Piscu, lutul se mai lucrează ocazional în trei familii de localnici”.
Meșteșugul a fost însă transmis către câțiva tineri, în cadrul proiectelor Școala de la Piscu. „Sunt cei care lucrează azi în nou născutul muzeu, un loc în care propunem vizitatorilor experiența practică a olăritului şi povestea celor de demult”. Școala de la Piscu este, de fapt, numele sub care este cunoscută în ultimii ani Asociația Gaspar, Baltasar & Melchior. Este umbrela proiectelor de promovare a patrimoniului cultural național derulate de soții Scripcariu. Școala de la Piscu a luat naștere în anul 2006, odată cu mutarea lor în fostul sat de olari.
Planul clădirii a fost realizat de studenții de la Facultatea de Arhitectură Ion Mincu, sub îndrumarea lui Cosmin Pavel, care le-a fost alături, pro bono, pe tot parcursul proiectului. Astfel, Muzeul-Atelier Școala de la Piscu a fost realizat în proporție de 90% din bani privați. Micilor donatori li s-au alăturat şi Kaufland, Orange şi Kronospan. La șantier au participat mulți voluntari, de toate vârstele şi din toate categoriile sociale, care își petreceau sâmbăta la Piscu dând o mână de ajutor, povestesc Adriana şi Virgil Scripcariu. Cum ajutorul a venit în mod aproape natural, materialele din care a fost realizat muzeul au avut aceeași naturalețe: lemn, pereți tencuiți cu frescă, ziduri din pământ, podea din țiglă recuperată, pavaj exterior din piatră de râu.
„În luna februarie a anului 2021 a fost inaugurat Muzeul-Atelier Școala de la Piscu”. Apoi, lucrurile au intrat tot pe un făgaș organic de creștere. Au început să vină grupuri de copii şi adulți, atelierele susținute s-au diversificat, au urmat mai multe cărți sau materiale online, școli de vară sau schimburi de experiență. „Şi investițiile au fost făcute treptat, am beneficiat şi de diferite granturi mici cu ajutorul cărora am organizat şi dotat atelierul de olărit. Investiția totală a fost de circa 400.000 de euro, la care s-a adăugat multă, multă implicare voluntară”.
În primul an de funcționare, la Muzeul-Atelier Școala de la Piscu au venit peste 5.000 de vizitatori. Tinerii sunt atrași de workshop-uri, iar copiii se simt minunat în muzeu, având şi o zonă tactilă, cu jucării de lut ars, şi o cameră multimedia, care îi fascinează chiar şi pe cei care nu mai pot simți emoție estetică în fața artefactului vechi, țărănesc. Este o comunitate generată de povestea locului şi de energia familiei Scripcariu. Mai mult decât orice, muzeul devine un loc în care istoria satului este povestită încontinuu. Pe de altă parte, fondatorii școlii speră ca localnicii să devină mai conștienți de valoarea obiectelor lor.
Sătenii de la Piscu au fost implicați şi în proiectele internaționale artistice ale Şcolii de la Piscu, au călătorit în Italia, în Belgia, au fost remarcați de Muzeul Național al Țăranului Român şi au mers în echipele lor de expoziție la Londra sau în Israel. Au fost între bătrânii satului și câțiva care s-au întors fericiți la roată, de astă dată în calitate de îndrumători. „Echipa actuală de lucru a muzeului a primit meșteșugul din mâinile şi din inima lor. Le suntem recunoscători. Mai departe, ne dorim ca muzeul să fie un spațiu viu, un spațiu ce va crește”.
Astfel, fondatorii au în plan construirea unei noi clădiri, dedicată atelierelor şi experimentării tehnicilor lutului. „Ne dorim să îmbunătățim expunerea, să organizăm expoziții temporare şi evenimente”.
Sursa: zf.ro (14 martie 2022)
