Tangoul însufleţeşte arhitectura
Dacă vrei să savurezi o cafea într-o atmosferă de secol XIX şi să înveţi să dansezi tango argentinian, cafeneaua “Tango Caffee”, situată în centrul oraşului Buşteni, este locul potrivit, unde Andrada şi Norbert Nemethi, cei care au dat viaţă acestui loc şi copii lor, Teo şi Sânziana, vor fi profesorii tăi.
Ce înseamnă oraşul Buşteni pentru tine, Andrada?
Un loc de unde pot spune că a început şi povestea vieţii mele... în faţa MUNTELUI, element de inspiraţie, de regăsire, un loc care-mi dă sens! Mergând pe ideea conform căreia locul în care te naşti îţi dă o parte din energia lui, mă pot considera privilegiată că m-am născut în Buşteni, aproape de Bucegi, muntele plin de mistere.
Ai o persoană care ţi-a marcat existenţa?
Provin dintr-o familie în care mama mi-a marcat și direcţionat întreaga existenţă spre o lume spirituală și plină de sens, în căutarea lui Dumnezeu prin cunoaștere, implicit partea artistică a ceea ce fac (mama avea un talent deosebit în domeniul artelor), şi un tată de la care am moştenit talentul de a pune în practică tot ceea ce creez. Din această îmbinare de informaţii genetice moştenite de la părinţi s-a trezit interesul pentru pictură încă de la o vârstă destul de fragedă. Desenez de la trei ani şi pe parcursul copilăriei am reuşit să-mi pun în practică ideile creative, am învăţat să îmi fac propriul mobilier, să tai lemne, să îl ajut pe tata când turna betoane (destul de rar), învăţasem să-mi creez propriile haine şi să realizez tunsori deosebite. Toate acestea s-au concretizat în dorinţa de a-mi alege profesia de arhitect, cea mai bună alegere pe care o puteam face, pentru că practic această profesie cu pasiune și dăruire.
Ai o familie frumoasă şi o profesie care te ţine mereu în mişcare. Asta înseamnă totul pentru tine?
Au urmat anii de facultate, în paralel m-am căsătorit şi s-au născut primii copii. În tot acest timp am locuit în Bucureşti şi momentele în care reveneam acasă m-au făcut să realiez că locul meu este AICI, lângă MUNŢI. Urma să devină locul în care am prins rădacini. Toată creativitatea mea şi ceea ce am realizat au fost în ideea de a dărui ceea ce creez acestui loc! Asfel s-au născut peste trei sute de construcții: locuinţe, birouri, hoteluri, desigur create în specificul zonei. Dar, din toate acestea, lipsea ceva... ceva care să contrabalanseze tot ce ţinea de viaţa de zi cu zi, creşterea celor cinci copii (cea mai importantă “meserie”), orele destul de multe pe care le ofeream profesiei de arhitect. Lipsea ceva care să mângâie sufletul. Nu erau suficiente lecturile din domeniul “spiriualităţii”, care, prin imaginaţie, mă duceau în lumi minunate... ortodoxie, istorie, ezoterism, domeniul parapsihologiei, al misterelor Terrei şi, implicit, misterele acestor munţi. Îmi doream o formă de exprimare a trăirilor, a sentimentelor. Și cum mesajul pleacă spre Univers, spre Dumnezeu, de unde primeşti soluţiile, răspunsul a venit printr-un bun prieten care mi-a arătat primele videoclipuri cu tango argentinian. Desigur, a trebuit o perioadă de un an în care sămânţa sădită în subconştient să încolţească şi a apărut dorinţa de nestăpânit de a dansa tango argentinian...
Crezi ca tangoul ţi-a schimbat viaţa?
Să precizez că a devenit “un mod de a exista”, care contrabalansează tot ceea ce implică viaţa de zi cu zi? A devenit un mod de “a fi” prin dans! Au urmat ani în care, oricât de obosiţi am fi fost, eu, soţul meu şi copiii mergeam de două ori pe săptămână la Braşov, oraşul cel mai apropiat, unde exista unica şcoală de tango argentinian care se numeşte LIBERTANGO. Am descoperit treptat că nu numai trupul suportă schimbări în sens pozitiv, ţinuta devenind aparte, ci se întâmplă ceva și la nivel subconştient, percepeam altfel oamneii, îi îmbrătişam cu sufletul, se “deschidea inima”! La început, în primele luni, am descoperit că în timpul dansului ”măştile” pe care societatea, mediul în care trăieşti, te obligă să “le porţi”, toate “cad” şi rămâne sufletul pur, nu prea te poţi preface când dansezi tango! Apoi am descoperit că toate tensiunile, oboseala, stresul, după două ore (pe care nu le simţi!), dispar ca prin minune! Să mai spun că s-a deschis o altă lume? Am descoperit oameni adevăraţi, avem prieteni în toată lumea, datorită festivalurilor şi milongilor care se desfăşoară peste tot. În aceşti ani am văzut Budapesta,Torino, Ibiza, am trăit momente unice la festivalurile din ţară, alături de profesori argentinieni, greci, spanioli, am făcut show-uri care ne-au creat noi conexiuni (majoritatea au devenit “de suflet”). Cu alte cuvinte, tangoul ne-a propulsat într-o lume a valorilor umane și spirituale. Dar cel mai mare câştig a fost acela că trei dintre copiii mei sunt dansatori foarte buni de tango, au intrat în lumea tangoului din proprie voinţă şi satisfacţia a venit în momentul în care mi-au spus din adâncul fiinţei lor că ne mulţumesc pentru că au cunoscut această lume frumoasă a dansului.
Aveţi o cafenea ce poartă numele „Tango Caffee”. Ce ne poţi spune despre ea?
Cum totul se întâmplă cu un rost pe lumea aceasta, a apărut şi “Tango Caffee-ul”, singura cafenea omologată în Europa cu acest nume! Un loc în care se întâlnesc oameni frumoşi. De aici şi ideea de a organiza prima şcoală de tango argentinian în Buşteni, oraș care se poate mândri cu primul festival naţional “Milonga Național”, care, anul acesta, pe 1 decembrie, se va organiza pentru a parta oară.
Ce crezi că ar trebui să facem pentru acest loc binecuvântat în care trăim?
După cum bine spunea Einstein: “Dansatorii sunt atleții lui Dumnezeu”, consider că facem toate aceste lucruri pentru slava lui Dumnezeu şi pentru a aduce un plus de valoare acestui loc minunat, aflat la poalele Munților Carpați!
