Vacanța s-a terminat! Sună clopoțelul!

Prima zi de școală pentru boboci
 

În fiecare an, apropierea noului an școlar este de natură să nască emoție în rândul copiilor și multă agitație în rândul părinților copleșiți de multiplele responsabilități pe care le au. Toate astea se suprapun cu venirea toamnei, cu nostalgia vacanței de vară (care, după unii „specialiști”, este prea lungă) .

Părinții ai căror copii au petrecut majoritatea vacanței la bunicii de la țară încearcă să reia vechile reguli din timpul perioadei școlare sau să instaureze unele noi pentru cei care pășesc pentru prima dată pragul grădiniței sau al școlii.

 

Unda de agitație are ecouri și în rândul celor care nu au copii de școală sau grădiniță. Nu odată am auzit în jurul meu discuții de genul „de luni trebuie să ne sculăm mai devreme, începe școala!”. Orașul devine aglomerat, circulația la primele ore devine un coșmar. Librăriile, dar mai ales supermarketurile se aprovizionează din timp, reclamele se întrec în oferte de caiete și ghiozdane, de uniforme și încălțăminte pentru toate buzunarele.
 

Florăresele își freacă mâinile de bucurie cu gândul la sutele de buchete care vor fi vândute în prima zi de școală. Cei mai norocoși sunt cei care-și fac planuri de vacanță în această perioadă, care scapă astfel și de agitația începutului de an școlar, dar mai ales profită de prețurile mai mici afișate de agențiile de turism.
 

Încă de pe la 1 august, mass-media se întrece în știri și reportaje despre cât trebuie să scoată părinții din buzunar pentru haine și rechizite.

În copilărie, în această perioadă, mergeam cu părinții „să cumpărăm de școală”.

În ultima vreme nu am mai văzut atâta vânzoleală la raioanele cu rechizite, asta și pentru că o parte dintre părinți așteaptă întâi începerea școlii și abia apoi sunt în măsură să facă lista completă cu „cerințe”.
 

În mediul online psihologii se întrec cu sfaturi de genul „cum să ai un început școlar fără griji”, orașul e plin de evenimente cum ar fi conferințe, cursuri de coaching și parenting (recunosc că am încercat și eu), suntem bombardați cu tot felul de informații despre cutare sau cutare carte despre creșterea și educarea copiilor etc. Ajungem uneori în situația absurdă că, fiind preocupați să învățăm din cărți sau de pe net cum să fim părinți, nu mai avem timpul real petrecut cu copiii noștri.

 

Cei mai „afectați” de începerea anului școlar sunt cei care încep grădinița și clasa pregătitoare.

După ce în primăvară părinții au alergat pentru a găsi o grădiniță cât mai bună, selectată în urma numeroaselor discuții și dezbateri pe forumuri și după ce au trecut prin febra așteptărilor dacă au reușit sau nu să-și vadă copilul „înmatriculat”, după ce s-au sculat cu noaptea în cap și au stat la poarta grădiniței cu dosarul plin de acte, iată că vine și ziua mult așteptată.
 

Pentru necunoscători, bucuria unui părinte când își vede copilul pe lista de admiși ai unei grădinițe de stat pe care și-a dorit-o este similară cu aceea a reușitei la un examen important. După ce și-au văzut „visul cu ochii”, a urmat apoi ședința în care părintele este informat ce așteptări are grădinița atât de la copiii care vor intra în grupa mică, dar și de la părinții lor.

Părinții se întreabă disperați unul pe celălalt dacă au reușit pe perioada verii să-l dezvețe pe cel mic de pampers, dacă l-au obișnuit să doarmă la prânz, unde au găsit pantofi de interior „cu talpă albă” (așa mi s-a solicitat la grădiniță), dacă mănâncă singur, dacă este ușor de trezit dimineața etc.
 

Lucrurile se complică pe măsură ce copilul crește și pășește în controversata clasă pregătitoare sau clasa zero cum mai este denumită. După ce acum câțiva ani a generat o întreagă dezbatere despre cât de nepregătite erau școlile să organizeze această clasă, se pare că de anul viitor aceasta va reveni în sarcina grădinițelor. Majoritatea părinților care nu au bunici care să ia copilul de la școală se bucură pentru că vor mai beneficia de un an „de relaxare”, în care nu își pun problema să plătească un after scool.
 

Înscrierea pentru clasa pregătitoare începe din primăvară, dar pentru unii părinți „mecanismul” se pune în mișcare chiar cu un an înainte.

Pe vremea când eram eu la școală adevăratele întrebări erau puse în legătură cu alegerea unui liceu, apoi a facultății. În prezent, cel puțin în București ia naștere o mișcare disperată a părinților care încep să caute cea mai bună școală pentru copil. Se pun la bătaie cunoștințele, relațiile, au loc dezbateri aprinse în mediul online etc. De obicei există maximum două-trei școli „foarte dorite” în fiecare sector. Nu mai contează că e departe de casă și diminețile acești copii sunt sculați cu noaptea-n cap și purtați prin traficul din București astfel că ajung gata obosiți la școală. Nu mai contează nici că sunt 35 de copii în clasă și doamna nu are timp să se ocupe de toți. Interesant este că aceiași părinți care caută o școală cu „performanțe” îi înscriu la meditații încă de la clasa  întâi.
 

De multe ori școala selectată trebuie să satisfăcută vanitatea părinților. Încă din timpul grădiniței părinții se întreabă unii pe alții la ce școală își înscriu copiii. La o lună după ce mi-am înscris copilul la școala unde suntem arondați, care este și foarte aproape de casă, o vecină mă întreabă unde mi-am înscris copilul, încercând să ghicească ce școală am ales dintre cele trei, cele mai „râvnite” din sector. Când a auzit răspunsul, nu și-a putut ascunde dezamăgirea.
 

Cu o lună înaintea înscrierilor, de obicei de prin luna martie încep anunțurile la mica publicitate cu „ofertanții” vizelor de flotant. Ca să-și vadă odrasla înscrisă în școala râvnită, părinții își fac mutare de domiciliu în zona arondată respectivei școli plătind „o taxă” pentru a fi luați în spațiu de un locuitor al cartierului respectiv. Apoi încep prospecțiunile în legătură cu cea mai bună doamnă învățătoare. La școlile de „fițe” cea mai căutată doamnă își face singură selecția copiilor.

 

După ce trec cu bine de aceste etape, cu circa două săptămâni înainte de a începe școala, copiii sunt „relocați” la domiciliu pentru că încep pregătirile de școală. Se încearcă pe ultima sută de metri terminarea temelor pentru vacanță (da, la noi în țară se dau chiar teme stufoase pentru vacanță). Se încearcă instituirea „disciplinei” : școala înseamnă trezit devreme, respectarea unui program, teme, atenție la ore etc.

Părinții „bobocilor” se intreabă dacă cel mic este pregătit, dacă va face față, la ce nivel va fi față de alți copii, dacă va reuși să fie atent etc.

În ceea ce-i privește pe copii, unii dintre ei nici nu vor să audă de școală (cei care au fost amenințați de părinți sau bunici „las că vezi tu
la școală !”), alții numără zilele rămase (bine că ne situăm în cazul din urmă „deci câte săptămâni mai sunt?, deci câte zile înseamnă?; nu-mi rămâne decât să sper că acest entuaziasm nu va păli odată cu primul obstacol din viața de școlar).

 

Începutul școlii marchează o etapă importantă în viața copiilor și a părinților lor.

Să le dorim părinților să treacă cu bine peste această piatră de încercare, iar școlarilor și în mod special „bobocilor” să pășească cu încredere și bucurie pragul grădiniței sau al școlii!