O întâlnire poetico-antropologică cu Nora Iuga și Svetlana Cârstean
Atunci când două poete se întâlnesc seara, la un han, să vorbească despre orașul lor, e clar că poveștile vor lua dimensiuni nebănuite. Miercuri, pe 29 iulie, la Hanul Gabroveni, Nora Iuga și Svetlana Cârstean ne-au purtat printr-un București poetic, numai al lor.
Vorbind, de-a lungul timpului, cu oameni diferiți despre București, cu artiști, cu scriitori, cu oameni de afaceri sau studenți, am observat că, printre elementele pe care aceștia le au în comun, indiferent de vârstă și ocupație, este credința că un oraș trăiește prin oamenii care-l populează, că personalitatea efervescentă a Bucureștiului e dată de băștinașii lui activi și uneori haotici, însă foarte pasionali.
Alături de Nora Iuga și Svetlana Cârstean, într-o sală în care nu doar pereții, ci și podeaua erau acoperite cu harta orașului, publicul prezent la întâlnire s-a putut aventura într-un București colorat, așa cum numai două poete îl pot face să fie.
Cu Nora Iuga în Bucureștiul de altădată
Intersecția de miercuri a început cu o plimbare imaginară în Bucureștiul copilăriei Norei Iuga, un oraș în care îndrăgostiții se sărutau pe străduțe întunecoase, iar lumea mânca telemea cu roșii pe marginea trotuarelor.
În proza și poezia Norei Iuga, Bucureștiul apare de multe ori fie așa cum era el odinioară, fie așa cum îl știm astăzi, orașul devenind, uneori, el însuși personaj, reușind chiar să-și seducă cititorii. Povestindu-ne despre norocul de-ai fi avut profesori la facultate pe Tudor Vianu și George Călinescu, Nora Iuga a mărturisit: „dacă nu îl aveam profesor pe Călinescu, am certitudinea că nu aș fi ajuns scriitoare”.
Titanul Norei
Se știe despre cartierul muncitoresc Titan că este unul dintre cele mai poetice părți ale orașului, densitatea de poeți pe kilmotetru pătrat fiind mult mai mare decât în alte zone, fie ele chiar mai centrale. Iată câteva idei despre Titan, pe care Nora Iuga le-a adus în discuție la Intersecțiile de miercuri:
„Se spune că Titan ar fi cel mai frumos cartier din București. Dacă mi s-ar oferi un apartament în Cotroceni, vă dau cuvântul meu că aș rămâne în Titan. Îmi iubesc cartierul, locuiesc în Titan din 1966. Atât de mult am început să-mi iubesc cartierul, vecinii, poporul, că nu m-am gândit niciodată să mă mut din Titan”.
În 1966, când s-a mutat din catierul Tei în Titan, Nora Iuga era căsătorită și aștepta un copil: „Eram boemi și nebuni. Săraci și fără casă. Puțin mi-a păsat dacă o să avem ce să dăm copilului de mâncare sau nu. Biblioteca mi-a dat un apartament cu două camere în Titan. Nu existau drum, autobuz. Existau, în schimb, lumină, duș și gaz. Ceea ce nu aveam în Tei. Mi se părea că sunt într-un palat. Și pe jos aveam parchet”.
E minunată această idee a Svetlanei Cârstean de a invita la Intersecțiile de miercuri oameni care au ce spune despre București, iar ușile hanului sunt mereu deschise pentru toți cei care sunt interesați de poveștile orașului. La finalul discuției, toți cei prezenți s-au putut bucura de un fragment din ultimul roman al Norei Iuga, „Harald și luna verde”, Polirom 2014, în lectura autoarei.
Nora Iuga, poetă, prozatoare și traducătoare, este una dintre cele mai surprinzătoare și revitalizante prezențe de pe scena literară românească. O sriitoare bine conectată la lumea culturală europeană și chiar extraeuropeană, este laureată a Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, pentru contribuția sa la răspîndirea culturii germane în lume (2007). De asemenea, în 2010, i-a fost acordată cea mai prestigioasă bursă a statului german, destinată scriitorilor străini: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD). În 2015 a primit Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera „Omnia” al revistei „Observator cultural”.
A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Friedrich Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Müller, Ernst Jünger, Oskar Pastior, Günter Grass, Aglaja Veteranyi ș.a. I s-au tradus douăsprezece cărți în șapte țări europene (Germania, Franța, Italia, Elveția, Spania, Bulgaria și Slovenia).
Svetlana Cârstean este poetă, jurnalistă și traducătoare. A publicat de-a lungul anilor articole, interviuri și poeme în majoritatea revistelor de cultură din țară: „Dilema”, „Observator cultural”, „România literară”, „Adevărul literar și artistic” etc. A debutat cu o carte de poezie, „Floarea de menghină” (Cartea Românească, 2008). Poemele sale au fost traduse în germană, engleză, franceză, italiană, catalană, suedeză, cehă. Textele originale, precum și traducerile lor pot fi citite pe lyrikline.org, una dintre cele mai prestigioase platforme europene de poezie, creată de Literaturwerkstatt Berlin. În 2015 scriitoarea mai publică un volum de poezie, „Gravitație”, la Editura Trei. Svetlana Cârstean este, de asemenea, coordonatoarea colecției de poezie „Cercul poeţilor apăruţi“, al Editurii Pandora M.
