Strada Vasile Lascăr

„Vroesc să fac din administraţie o a doua magistratură”. Cuvintele, săpate acum pe soclul statuii care îl şi înfăţişează, îi aparţin lui Vasile Lascăr, fost ministru de Interne al României, dar şi şef peste Finanţele naţionale cu doar trei ani înainte de intrarea lumii într-un secol nou, XX.

Azi, politicianul liberal este interesant doar pentru istorici, iar numele său spune ceva fie aspiranţilor la uniforma de poliţist care ajung la şcoala de profil de la Câmpina, fie bucureştenilor care bat la picior, ori cu tramvaiul, strada din sectorul 2, care îi poartă numele.
 

Zonă protejată, pe hârtie, de către Primăria Capitalei, Vasile Lascăr este, tot în scripte, o „stradă de ţesut tradiţional majoră”. Pe româneşte, o stradă centrală, mărginită de construcţii şi clădiri cu caracter monumental. O stradă ce păstrează încă imobile de la sfârşitul secolului XIX, cu valoare urbansitică şi istorică clară. Pe scurt, o bijuterie în aer liber. Cu grad de protecţie maxim, potrivit unei reglementări a Primăriei Capitalei, intitulată pompos HGCMB 279 / 2000.
 

În fapt, Vasile Lascăr (fostă Teilor, la 1871 şi, ulterior, Galaţi) e azi o stradă care a scăpat de buldozerul lui Ceauşescu, dar nu şi de nepăsarea celor care o populează şi/sau administrează. Un traseu sinuos ce începe din apropiere de rondul de la Rosetti, întretaie Dacia şi se termină brusc în Ştefan cel Mare, vizavi de ieşirea din Spitalul Colentina. De-a lungul lui sunt câteva locante, dar notorietate şi-au câştigat puţine: două restaurante chinezeşti, unul libanez, o piaţă mică, dar cu renume – Piaţa Gemeni (fostă Galaţi) şi un teren acum viran pe care s-a construit odinioară o legendă – crâşma „Şarpele Roşu”. Azi, denumirea mai spune ceva doar nostalgicilor vechilor cârciumi sau cinefililor care-şi amintesc scena cu Nelu Ploieşteanu cântănd La Chilia-n port în „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993).
 

De la un capăt la altul, străduţa e sufocată de imobile pestriţe şi mărginită de lucrări de asfaltare sau canalizare care par a fi veşnice. Ici-colo câte o casă care-şi păstrează nobleţea de odinioară, semn că puţini sunt cei din zonă care ştiu să asculte inima vechiului cartier bucureştean. Un semn de salvare a zonei a fost dat în 2005 când, pe spaţiul primului depou de tramvaie cu cai din Bucureşti, un investitor a deschis un centru comercial. Declarativ, investitorul optase pentru o reconversie a structurii industriale a vechilor hale ale societăţii de tramvaie într-un mare centru comercial respectând istoria locului, readucerea în actualitate astfel încât spaţiul să poată da personalitate oraşului. Ideea nu s-a dovedit a fi viabilă, aşa că mall-ul a devenit istorie. Acum e doar bază în paragină, păzită de un portar şi de un câine şi aşteaptă vremuri sau idei mai bune.

 

Azi pe tronsonul dintre Ştefan cel Mare şi intersecţia cu Mihai Eminescu a apărut o clădire înaltă, Hilti, oarecum vizavi de singurul bloc care domina Vasile Lascăr. Cel care, înainte de 1989, găzduia străinii ale căror maşini purtau pe plăcuţa de înmatriculare iniţialele CD.

Dincolo de Piaţa Galaţi, spre intersecţia cu Batiştei, câteva clădiri, puţine la număr, s-au bucurat de reabilitare.

Născut la Şomăneşti, Gorj, în apropiere de Târgu Jiu, Vasile Lascăr (3 noiembrie 1853 - 23 martie 1907) a fost ministru de finanțe al României în anul 1897. A studiat Dreptul la Sorbona, în Paris, unde și-a susținut și teza de doctorat. Anul Independenţei l-a prins în ţară, practicând avocatura în cadrul baroului Târgu-Jiu. În 1879 a fost ales primar al orașului Târgu-Jiu. După 1883 a fost ales deputat sau senator în aproape toate legislaturile liberale.
A deţinut de două ori portofoliul de la Interne, perioadă în care a propus prima lege organică a poliției române, adoptată în aprilie 1903. Denumită „Legea pentru organizarea Poliției Generale a Statului”, reglementarea preciza „atribuțiile și competențele personalului poliției”, instituind „principiul stabilității organelor polițienești și scoaterea lor în afara luptelor politice”. Tot prin această lege se dispunea înființarea unei școli speciale de poliție pentru pregătirea personalului polițienesc. Școala de Agenți de Poliție din Câmpina, Prahova, poartă în prezent numele fostului om politic Vasile Lascăr.