În centrul orașului, aproape de Dacia, cel mai frumos bulevard cu vile din București, 
de la intersecția Lahovari până în extrema opusă, pe strada A.D. Xenopol, găsim o stradă aparent lăturalnică, liniștită, cu un aer burghez și occidenal: Strada General Eremia Grigorescu.
Inevitabil, destinul locurilor au de a face și cu numele pe care îl poartă. Numele sunt pentru străzi un fel de talismane norocoase sau, după caz, mai puțin norocoase, un fel de sfinți protectori sau pur și simplu un element feng shui care, prin definiție, îi influențează soarta. General Grigorescu, un bărbat bine al secolului al XX-lea, comandant al armatei române în bătălia de la Mărășești, ministru de război în guvernul Constantin Coandă, apare în fotografii mândru, cu spatele drept și privirea ațintită înainte, gândindu-se, probabil, la un viitor măreț pentru România. Cu o apariție de o mare eleganță, mustățile răsucite la capete, după moda vremii în care a trait, îl fac să pară un personaj exotic, un fel de baron Münchhausen. Eleganța, o mică doză de excentricitate, aerul boem sunt câteva trăsături pe care strada în sine și Nașul ei de botez le au în comun.
Oamenii. Ce să cauți pe strada General Eremia Grigorescu?
În genere, pe această stradă trec două tipuri de oameni, ambele categorii fiind insideri, cunoscători ai orașului și a scurtăturilor din el. Dacă e să te plimbi pe strada General Eremia Grigorescu, ai să-i observi acolo, în primul rând, pe cei care locuiesc în împrejurimi, iar apoi pe cei care tranzitează locul în plimbare lejeră, fie grăbiți către destinațiile lor. Aici poți să te oprești în unul din cele câteva puburi, foarte diferite între ele, de la specific cu pirați până la cafenele fancy, sau poți să te duci la teatru de păpuși Țăndărică, cu copiii tăi sau chiar singur, ca să te simți din nou copil. Această stradă e frumoasă în orice anotimp, îmi place să mă plimb pe aici chiar și când plouă sau ninge, știu sigur că nu se acumulează băltoace neprietenoase și nici munți uriași de zăpadă. În București, centrul rămâne, orice ar fi, cea mai îngrijită parte a orașului.
Neoclasicism lăturalnic
Desigur, poți să vii pe strada Eremia Grigorescu pur și simplu ca să vezi cum arată. Clădirile de aici sunt frumoase, masive și simple, cele mai multe în stil neoclasic: coloane, fără prea multe ornamente. Stilul caselor e un fel de rococo mult mai sobru și destul de impunător. Mai găsești aici și clădiri cu un aer medieval și e interesant să observi contrastul. Un element care-ți sare în ochi imediat este clădirea ambasadei Serbiei, care pare a fi un castel egiptean rătăcit prin centru.
Unde te poți opri pe strada General Eremia Grigorescu?
Un Mega Image shop and go te întâmpină chiar la intrarea dinspre parcul Icoanei. Apoi, pe măsură ce mergi spre celălalt capăt al străzii, spre Piața Romană, o să te îmbie tot felul de localuri dintre cele mai diverse, puburi -Shift Pub, Old Nick Pub, restaurante – Esperanto, ceainăria Bernschutz & Co. Găsești aici chiar și un magazin non stop foarte sălbatic, cu geamuri din termopan, de unde nu poți să cumperi mare lucru bio sau eco, ci mai degrabă cipsuri și cola. Deși n-ai crede, latura mondenă a acestei străduțe lăturalnice e foarte dezvoltată. Oamenii pe care-i vezi mergând pe aici sunt de obicei destul de gătiți sau foarte hippie, în orice caz, niște prezențe fresh, care par gata în orice clipă să-și lase baltă planurile și să se oprească pe terasa vreunui restaurant în stil neoclasic, să-și comande un cocktail.
Ne bucurăm că articolul nostru v-a stârnit interesul. Ne-ar fi de mare folos dacă v-ați răpi încă 4 minute pentru completarea acestui chestionar.
