Rahova Fight Club: „Munca bate talentul”

Rahova Fight Club nu este o simplă sală de antrenament de kickboxing și muay thai. Prima regulă din Rahova Fight Club nu e să nu vorbești despre Rahova Fight Club. Dimpotrivă. Din vorbă în vorbă, RFC și-a făcut o reputație printre puștani și puștoaice din cartier, dar și printre adulți care vin la antrenamente în subsolul unui complex comercial de pe strada Malcoci, în apropierea stației de tramvai Petre Ispirescu.

RFC a fost oficial fondat în urmă cu trei ani de către kickboxerul Alexandru Popescu, cunoscut ca Wolfman sub numele său de ring, sau mai bine zis Lupul, pe românește, însă discipolii i se adresează sub apelativul de „Sensei”, adică maestru, literalmente „persoană născută înaintea alteia”, în limba japoneză. După ce a obținut centura neagră cu 2 dani, Alexandru continuă să ia parte la meciuri organizate în țară, dar și în străinătate. Pro k1 Fighter, deținător al centurii de campion european muay - thai și al centurii CPI Fight Night Germania, gândul de a transmite mai departe pasiunea pentru acest sport l-a îndemnat să-și creeze propriul club.

Sala de antrenamente a fost amenajată cu greu, dar mai ales cu ajutorul comunității pe care Wolfman a reușit s-o strângă în jurul lui. Au contribuit părinții copiilor cu care deja lucra la acea vreme într-un spațiu improvizat de pe strada Garoafei din Rahova. Ulterior, s-a înțeles cu proprietarul complexului comercial de pe strada Malcoci să-i acorde spre închiriere spațiul de la subsol. Proprietarul i-a dat răgaz vreme de două luni pentru strângerea de fonduri, iar o parte din abonamentele la sală au fost plătite în avans. Câțiva dintre puștanii cei mai mari nu s-au dat îndărat și s-au implicat și ei pentru amenajarea sediului actual al clubului. Au văruit și au deretecat cot la cot cu Sensei, așa au transformat un simplu subsol într-o sală de antrenament unde se revine mereu cu drag: „Făceam cu toții fandări cu trafaletul în mână.”, își amintește el. Un prieten din cartier l-a ajutat la realizarea decorului personalizat, iar între timp Wolfman s-a luptat și pe ringul birocratic. A biruit. Clubul a fost pus pe roate.

„Nu sunt doar simple cuvinte. Sunt principii!”

Numele de Rahova Fight Club sună dur și inspiră scepticism, după cum a observat și cel care l-a fondat: „Rahova, în sine, transmite un anume caracter”, mi-a subliniat șăgalnic Alexandru. De altfel, doar cei inițiați ajung să înțeleagă cum practicarea unui astfel de sport educă împotriva violenței. Cuvintele înșiruite pe pereții sălii de antrenamente nu sunt doar simple cuvinte: „Sunt principii!”, m-a corectat Sensei, prompt și răspicat.

După fiecare antrenament, Wolfman își strânge viitorii campioni în cerc și-i roagă pe fiecare în parte să explice toate cele 8 principii, să le asocieze cu scene din viețile lor aflate abia la început de drum. Nu le tine lecții de morală, nici nu le inculcă principiile cu forța. Inițiază discuții dialectice cu picii, făcând uneori pe avocatul diavolului. Așa îi face să conștientizeze și să cântăreasca cu propria lor judecată ce e bine și ce e rău: „E bine sau e rău sa lipsești de la școală? Dar de ce e rău? Mai degrabă te duci în parc să te distrezi. Ce? E rău să te distrezi?”, îi întreabă ingenuu Wolfman, așteptând să fie lovit cu cele mai imbatabile contra-argumente. Într-un final le dă dreptate: „Nu, nu e bine să lipsești de la școală.”

Parcursurile de viață pot fi alunecoase uneori, iar niște simple sfaturi primite de la o persoană care îți inspiră respect pot deveni proptele de nădejde în fața unei căderi iminente. Tentațiile și anturajele sunt felurite și numeroase pe străzile din București. Trebuie să dovedești, cum spunea și Uzzi odinioară. Născut oficial în Ferentari, Wolfman și-a petrecut copilăria în zona 13 Septembrie, dar și la țară, pe la bunici, iar în adolescență a trăit în Rahova. Pe scurt, văzuse de toate, mai făcuse și el unele năzbâtii. L-a zgâlțăit oportun antrenorul său, Florin Mina, dar și mama sa. Într-un final, și-a revenit. Tot de la mama lui a învățat tehnici de a-i descoase pe puștanii cu care lucrează la sală, în cazul în care aceștia o iau pe arătură.

Mame îngrijorate îi rămân recunoscătoare după ce Sensei le pune la punct odorul. Instrucția pornește tot de la cele 8 principii care permit intrarea în sala de antrenament. Confruntarea argumentelor trebuie să fie dreaptă, la fel ca și cea de pe ring: „Sunt unii care-și doresc cu toată determinarea să se avânte cu capul într-un perete. Și eu îi iau deoparte și încerc să le arăt că e doar un nenorocit de perete. De ce vrei tu să te izbești cu căpățâna de perete, când eu iți explic că e o ușă fix lângă?”. Așa li se adresează Sensei, direct si concis, de aceea e și ascultat.

„Nu ne oprim când obosim. Ne oprim când terminăm”

Caractere și atitudini sănătoase se construiesc doar prin înfrângeri urmate, în mod natural, de victorii. Practicant al artelor marțiale încă din 1999 și multiplu campion național de kickbox, Wolfman îi instruiește pe cursanți să-și înfrunte frica și să-și ascundă vulnerabilitatea în fața adversarului. Nu e loc de ură, nici de fălci încleștate în schimburile de lovituri de pe ring, „este vorba de concentrare și de disciplină, fără lovituri sub centură”, le explică Sensei, pentru că „nu e altă soluție decât să lupți și să învingi”. Însă cea mai importantă luptă nu e neapărat cea de pe ring, ci mai ales cea fizică și psihică cu sine: „Trebuie să știi cum să te porți după o lovitură. La o ediție vip de SuperKombat m-am luptat cu Cedric Manhoef de la care am luat un croșeu care mi-a spart două măsele. Le-am simțit. În acel moment mi-am spus că dacă scuip măselele crește inima în el. Am preferat să le înghit și să continui să lupt”, își amintește Wolfman.

Imperativul „Nu ne oprim când obosim, ne oprim când terminam”, care se regăsește pe tricorurile cursanților, este busola cea mai importantă pentru Alexandru, mai ales în momente de cumpănă. De altfel, și l-a tatuat și pe piept, de când și-a fondat propriul club, călăuzit de cele mai frumoase lecții reținute de la antrenorul său, dar și învățate pe parcurs de la alți instructori de fitness și de functional training.

Chiar dacă o mare parte din învățăcei calcă pragul clubului pentru a practica un sport și pentru a cultiva o disciplină, RFC se laudă totuși cu un palmares de 10 medalii de aur, 12 medalii de argint și 18 medalii de bronz, în urma participări la 6 campionate de amatori, dar și în promoții PRO ca Superkombat, Urban Legend, CPI Fight Night Germany, KOK (King of Kings) Bosnia & Herțegovina și KO Masters.

Ca orice maestru, Sensei e încredințat că „munca bate talentul”, și nu-și dorește decât să fie întrecut de către discipolii săi, atât în performanță, cât și în inteligență: „În primul rând ne lăudăm cu faptul că avem o echipă frumoasă, un ambient plăcut în sală și un respect reciproc între cursanți”.

RFC a fost oficial fondat în urmă cu trei ani de către kickboxerul Alexandru Popescu, cunoscut ca Wolfman sub numele său de ring, sau mai bine zis Lupul, pe românește, însă discipolii i se adresează sub apelativul de „Sensei”, adică maestru, literalmente „persoană născută înaintea alteia”, în limba japoneză. După ce a obținut centura neagră cu 2 dani, Alexandru continuă să ia parte la meciuri organizate în țară, dar și în străinătate.

Fotografii: Mădălina Spulber

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.