Strada Batiștei. Hotelul Intercontinental parcă o apără. Teatrul Național parcă o destinde.Terasele parcă o bucură, iar monumentele istorice parcă o întristează cu atât de multă istorie, legendă și frumusețe. Nu de puține ori am auzit oameni spunând „strada Batistei”, de parcă ar fi un loc în care găsești batiste. Nu este. Este „strada Batiștei”, iar proveniența numelui nu se știe cu certitudine. Există două variante, iar balanța nu se înclină mai mult către niciuna. Echilibru perfect.
Prima teorie este cea conform căreia numele străzii ar veni de la substantivul „batiște”, o formă derivată a substantivului „băteliște”. Băteliștea era locul în care se adăpau vitele pe vremuri. Aparent, aici se afla cândva un râu, un afluent al Dâmboviței, care între timp a secat. Se numea „Bucureștioara”. A doua teorie spune că aici a locuit un om foarte bogat, pe nume Baptista Velleli. Se pare că boierul ar fi slujit la curtea voievozilor munteni.
Strada cu grad de protejare maxim
Batiștei, cea care unește Bulevardul Magheru cu strada Vasile Lascăr, este o zonă protejată cu valoare ridicată și cu grad de protejare maxim. Acest lucru se datorează numeroaselor clădiri istorice și monumente aflate de-a lungul străzii. Se pare că străzile din „mahalaua Batiștei”, cum mai era numită pe vremuri, erau printre cele mai prestigioase ale Capitalei, după cum o dovedesc raportul anului 1848 al francezului Sabatier și constatarea din anul 1906 a francezului Frederic Dame.
Un asemenea monument este biserica Oțelari, în care a locuit și a murit marele povestitor Petre Ispirescu. De asemenea, pictorul Nicolae Grigorescu a avut, în casa de la numărul 20, propriul său atelier de pictură. În „mahalaua Batiștei” au stat de-a lungul timpului doi dintre primarii Capitalei. Casa primarului Filipescu și casa primarului Ion Pricopie Dumitrescu erau repere istorice. Astăzi, pe locul casei celui din urmă se află clădirea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Palatul Herman Spayer, sau Casa Marmorosch Blank, este un alt obiectiv protejat. Îi datorăm acest monument chiar lui Herman Spayer care a apelat la serviciile celebrului arhitect Louis Blanc, pentru a-i construit un palat, în anul 1900. Există aici și clădirea fostei Ambasade a Statelor Unite ale Americii, zonă în care s-au tras focuri de armă în decembrie 1989.
Printre terase și monumente istorice
Batiștei pare să aibă personalitate. Parcă ar avea conștiință. Impresia pe care ți-o lasă această stradă depinde de anotimpul în care treci pe aici. Vara, soarele bate cu putere aproape toată ziua, încingând astfel traseul fostului râu mai mult decât pot betonul și asfaltul să suporte. În consecință, vei vedea oameni toropiți de căldură care nu au nicio reținere în a le spune tuturor cât le este de cald. Se vor plânge chiar și fără să spună cuiva. Își vor spune lor. Monolog.
Iarna, este cu totul altă poveste; e curent și bate vântul. În sezonul rece vei vedea oameni înfofoliți, tremurând de frig, care nu-ți vor spune cât le este de frig până nu vor ajunge la adăpost. Batiștei este o stradă pe care iarna, lumea nu prea vorbește. Cel puțin cei care merg spre Strada Vasile Lascăr. Cei care merg spre bulevardul Magheru vor avea tot curentul și vântul în spate, nu în față precum ceilalți nefericiți.
Dacă ar trebui neapărat să tragem o concluzie, despre Batiștei am spune că are de toate. Are studenți, copii, bătrâni, oameni de afaceri, dar și oameni fără adăpost. Are magazine, alimentare, bătrâni care își vând propriile produse așezate doar pe o bucată de carton, amanet, terase și chiar și un club de noapte, denumit simbolic „Diva Night Club”. Avem Hotelul Intercontinental, Teatrul Național Bucureștean, Înalta Curte de Casație și Justiție. Avem biserici, monumente istorice, obiective protejate și multe clădiri în ruină. Avem și o problemă controversată: clădirile care erau cândva ruine, dar astăzi nu mai sunt, pentru că au fost demolate.
Avem de toate aici. Aproape toate categoriile de oameni, diverse forme de comerț, diversitate în ceea ce privește petrecerea timpului liber, sau servicii utile și necesare oricui. Traficul pietonal este îngreunat de străzile care au fost refăcute tocmai pentru a-l ușura. Un alt dezavantaj: pietonii stau mult la semafor pe Batiștei. Mașinile stau puțin, doar sunt mai multe.
