Cartierul Ferentari! „Numele cartierului vine de la numele arterei principale a acestuia: Calea Ferentarilor ce poate fi identificată deja pe harta topografică Satmari din 1864, la capătul ei dinspre Calea Craiovei (Calea Rahovei din 1877). În prezent sunt mai multe teorii care încearcă explicarea originii numelui său: una din aceste teorii susține că e posibil ca numele de Calea Ferentarilor să fi apărut în cinstea soldaților olteni ai Domnitorului Alexandru Ioan Cuza – ferentarii – care ar fi fost împroprietăriți cu pământ ca răsplată pentru vitejia pe care au arătat-o; o altă teorie privitoare la numele cartierului, susținută de unii istorici, e legată tot de niște ferentari, din oastea lui Mihai Viteazu de data aceasta, care ar fi avut câmpul de exerciții prin această zonă; o a treia teorie se referă la originea latină a numelui: latinescul
Frumoasă explicația găsită pe wikipedia! Sunt convins, puțini știau aceste amănunte. Și pentru că am făcut deja prezentările, să trecem la treabă! Așadar, Piața Ferentari. De Piața Ferentari, o spunem încă de la început, a rămas doar numele. Bătrânii cartierului vorbesc la trecut despre Piața Ferentari, care nu mai înseamnă astăzi decât un supermarket, o terasă cu grătar și o boxă în care un bătrân vinde zarzavaturi! Atât!
Piața e situată pe Calea Ferentari, la intersecția cu Bulevardul Pieptănari. Teoretic, locul ar trebui să reprezinte un vad excelent pentru comerț. Și chiar reprezintă, dar nu pentru o piață. Sunt câteva șaormării, câteva prăvălii cu materiale de construcții, iar ceva mai departe un petshop și un magazin dedicat pescarilor.
„Pe vremuri piața era animată. Acum nu mai e nimic. Am rămas singurul care mai vinde ceva. Dar și la mine lumea vine ca să completeze. A uitat un pătrunjel, îl găsește la mine. Un morcov, o țelină, tot la mine. În rest, oamenii își fac piața din altă parte. Păcat”, îmi spune singurul comerciant rămas în Piața Ferentari. La câțiva metri de boxa în care pe vremuri se vindea vin pentru acasă, se află o terasă. Sunt, probabil, ultimele zile de funcționare din această toamnă. Grătarul sfârâie, iar oferta e interesantă: mici, cârnați, fripturi. Și asta în ciuda faptului că nu prea există clienți. În schimb, vizavi de piață, oamenii stau la coadă la șaorma.
Parcarea primitoare din jurul Pieții Ferentari trădează trecutul acesteia. Puțin mai departe, spre Calea Rahovei, s-a deschis un Kaufland. Poate și acest amănunt să fie o explicație a „falimentului” Pieții Ferentari.
Supermarketul care se „lăfăie” în Piața Ferentari poartă un nume ciudat, care nu prea atrage: Economat. Numele te duce cu gândul la magazinele inaugurate de unii primari de sector cu ani în urmă pentru nevoiașii din cartierele mai puțin avute ale capitalei. Economatul de la Piața Ferentari pare o autoservire dinainte de 1989! Diferența o face abundența de marfă, dar și pe vremea lui Ceaușescu până la un moment dat „Alimentarele” erau pline cu de toate.
Marfa e dispusă pe rafturi așezate paralel, probabil pentru a fi mai ușor supravegheate. La două intervale staționează câte o angajată, care joacă rol de paznic, ca o confirmare la cele spuse adineauri!
„Nu, nu e un magazin cu altfel de prețuri. E un supermarket ca și celelelalte. Cu marfă asemănătoare, cu prețuri aproape la fel, nimic deosebit”, îmi spune o casieră.
Mai dau o tură Pieții Ferentari, după care pornesc spre casă. Mi-am cumpărat un detergent de vase de la Economat, ca să nu mă întorc cu mâna goală.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
