Pe 15 septembrie se numără școlarii

Ieri dimineață, când a început școala, mă uitam cu înțelegere și cu îngăduință la școlarii și liceenii care, după o vacanță zbuciumată, reveneau la un program spartan, cu trezit mult prea dimineață, făcut de teme pentru acasă și motivare de absențe în fața dirigintei. Pentru o zi, m-am simțit și eu școlăriță, mi-am luat în geantă două mere și l-am însoțit pe fratele meu la ceremonia primului clopoțel, la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” (CNBGC).
 

Sunt multe etape psihologice prin care treci alături de copii când încep școala. Eu, de exemplu, am cunoscut-o ieri pe prima dirigintă a fratelui meu. Nu știu cine a avut emoții mai mari, eu sau frate-meu. Astăzi am așteptat cu nerăbdare să văd ce orar o să aibă în clasa a 5-a, cum i se par colegii, cu cine a stat în bancă, dacă a mâncat ce i-am dat, dacă nu i-a fost prea cald în cămașă cu mânecă lungă. Totul a fost bine, m-am liniștit.

Ritualuri școlare
Dimineața, în drum spre „Coșbuc”, am văzut multe familii care-și duceau copiii la școală. Începutul școlii e unul dintre rarele evenimente dintr-o localitate în care aproape toată lumea respectă cu religiozitate anumite ritualuri, astfel încât comuniunea dintre cetățenii Capitalei atinge dimensiuni sacre. De obicei, lumea se pregătește pentru 15 septembrie încă din august, când încep ofertele inegalabile în toate magazinele din oraș. Vorba aceea, numai bani să ai! Ritualul pentru un început reușit de an academic are mulți pași. Să îi luăm pe rând:

1. Aducerea copiilor de la bunici, unde au fost trimiși de la terminarea clasei precedente ca să nu se chinuie toată vara în arșița orașului. Asta pentru norocoșii care au bunici.

2. Maratonul părinților prin toate magazinele orașului, cu scopul de a găsi cele mai bune prețuri la ghiozdane, haine, stilouri, încălțăminte ș.a.m.d. De obicei, asta e partea cea mai obositoare și mai deprimantă, fiindcă resursele financiare special păstrate în acest scop dispar mai repede decât și-au închipuit părinții. Asta-i viața, mergem înainte, cu speranță și încredere într-un viitor mai prosper.

3. Urmărirea reportajelor despre începutul școlii la posturile tv. O să afli câte școli au fost deschise, câte au fost închise, dacă se mai dau manuale gratis pentru elevii de clasa a 12-a, care mai e situația satelor mici în care școlile, deși funcționale, sunt închise pentru că sunt prea puțini copii și nu e rentabil pentru stat să investească în educație.

4. Cumpăratul florilor cu cel mult o seară înainte de primul clopoțel, ca să nu se ofilească. Pe părinții care au fost prevăzători și au cumpărat flori în ajun îi depistezi imediat, fiindcă sunt mai puțini nervoși. Firește, ei n-au trebuit să caute în ultimul moment, prin tot orașul, o florărie care să mai aibă flori și nici să stea la cozi enorme ca să poată lua un buchet.

5. Postatul pe Facebook de poze cu propriii copii/membri ai familiei la careul de 15 septembrie, like-uitul pozelor prietenilor și neamurilor.

6. Revenirea la ritmul normal de viață, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

„Coșbuc” – unul dintre cele mai bune licee din București
Știu că e printre cele mai bune fiindcă am făcut gimnaziul acolo. După cinci ani în care n-am mai trecut pe la „Coșbuc”, am avut plăcerea să văd că liceul arată bine, că e totul organizat ca la carte, renovat și zen. Schimbarea care m-a dat pe spate a fost poarta cu sistem de identificare personalizat. Fiecare elev are propria cartelă și poate intra în curtea liceului numai dacă o glisează în fața unui aparat special. SF!

La serbarea de început de an școlar, numai copiii de clasa a 5-a și a 6-a erau însoțiți de părinți și bunici. De pe la 14 ani în sus, copiii încep să se emancipeze, nu mai vor să fie stingheriți cu afecțiunea exagerată a familiilor în public. Atmosfera în CNBGC e relaxată, iar spiritul liceului se simte încă de la intrare. Aici se promovează decența și bunul-simț, iar lucrul acesta se vede peste tot: la curățenia din grădinuța liceului, la felul în care sunt îmbrăcați elevii, la atitudinea pozitivă a profesorilor și nu numai. Dacă ar fi să aleg, cred că tot în „Coșbuc” aș mai face o dată gimnaziul. 

Elevii schimbă fața orașului
Orașul se schimbă atunci când se întorc copiii la școală. E mai aglomerat în autobuze, se cumpără mai multe mezeluri din magazine, pentru sandviciuri, e mai multă agitație în oraș, străzile par mai vii, iar terasele și puburile se umplu de râsetele tinerimii. Liceenii sărbătoresc revederea și începutul unui nou an de peripeții la un pahar de suc sau, de ce nu, pentru cei de a 12-a, care sunt majori, de bere. I-am văzut peste tot, în grupuri și grupulețe, de la Piața Rosetti, trecând prin Centrul Vechi și până în cartierele ceva mai îndepărtate. Uitându-mă la copiii ăștia teribili, mă apucă nostalgia și pun, uneori, pe fundal, să-mi cânte Stela Enache și Florin Bogardo Ani de liceu, pe repeat.