Traseu de redescoperire a Bucureștiului. De la Halele Carol la Palatul Bragadiru
„Asociațiile „ARCEN”, „Bucureștiul meu drag”, „Make a point” și „Zeppelin” susțin candidatura Bucureștiului la titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021 și pornesc pentru prima oară într-o explorare comună, la care te invităm și pe tine! Facem împreună exercițiul redescoperirii la pas a orașului cu care suntem obișnuiți, dar care ne ascunde „nebănuite surprize”, citesc pe afișul colorat în verde și portocaliu de pe ușa hanului Gabroveni, de pe Lipscani. Am ajuns în locul potrivit. De la ora 10:00 e programat cel de-al doilea tur de redescoperire a Bucureștiului, organizat de Zeppelin.
E abia ora 9:00. Nici femeile de serviciu n-au terminat de dat cu mătura. Îmi iau o cafea și mă așez pe terasă „La mama”, de vis-a-vis. Pe Facebook au dat „join” la eveniment peste 300 de persoane. N-am cum să-i ratez, în caz că se hotărăsc să apară mai devreme, îmi zic. În fața hanului e parcată caravana „Românii au talent”. Mă derutează, așa că mai citesc o dată afișul. „Vrei ca orașul tău să fie cel mai cool oraș din Europa? Haide să lăsăm Bucureștiul să ne surprindă!” Bun. Eu sunt aici. „Ce zici, ne-o pune și pe noi să dansăm? Lasă, mai bine terminăm curățenia, că se adună lume”, chicotesc cele două femei, îmbrăcate în tricouri galbene.
Și se adună. Oamenii care știu să-și folosească eficient timpul, iată-i, apar aproape de ora 10:00. Nu-s chiar 300, dar sunt suficienți cât să încapă în cele două autocare puse la dispoziție de către organizatori. Înainte, Irina Iamandescu, arhitect și ghidul nostru de astăzi, ne face instructajul. Are părul scurt și e îmbrăcată în alb. Mi-e simpatică. Îmi amintește de profa de matematică din liceu. „Poftiți în autocare!”
Cu pălării, umbreluțe, ochelari de soare și aparate de fotografiat, lumea e pregătită de excursie. Nu există un grup vesel care să cânte pe scaunele din spate ale autocarului, ca în filmele americane, însă, dintr-un televizor micuț, amplasat deasupra bordului mașinii, ne cântă și dansează în bikini Andreea Bălan. „Sper să nu se facă prea cald”, oftează femeia din dreapta mea.
Coborâm la halele de la fabrica Hester, prima destinație a traseului. „Zeppelin” împreună cu „Asociaţia pentru Arheologie Industrială” și „Eurodite” au iniţiat proiectul uzinei culturale Carol. Lângă gara Filaret și cu privire directă spre parc, Irina Iamandescu povestește istoria locului, în zgomot de ciocan și bormașini.
Ce am aflat
În timpul războiului ruso‑romano‑turc, inginerul elveţian Erhardt Wolff înfiinţează în 1877 un atelier în Ghencea, transferat în 1887 pe actualul amplasament. Își va extinde afacerea importând mașini pentru fabricarea focoaselor de război, livrate Arsenalului armatei, furnizând totodată primele instalaţii din ţară pentru alimentarea locomotivelor cu aburi și răspunzând cererii pieţei locale pentru articole de feronerie, pentru care va dezvolta turnătoria de alamă și bronz. Datorită expansiunii industriei petroliere, fabrica și‑a dezvoltat activitatea prin producţia de rezervoare, cazane cu aburi, tuburi de sondaj, etc, activitate ce va continua mulţi ani alături de producerea de poduri și alte construcţii de fier, armături de fontă și bronz.
Izbucnirea celui de‑al Doilea Război Mondial va determina însă statul român să se orienteze spre creșterea producţiei de armament, unul dintre furnizori fiind fabrica E. Wolff S.A.R.. După 1948, profilul de fabricaţie se schimbă de mai multe ori, orientându‑se către producţia de mașini și utilaje ușoare pentru construcţii și echipamente hidraulice. În perioda post‑comunistă, fabrica se concentrează pe producţia de aparatură hidraulică. În anii `90 fabrica se privatizează. În prezent, situația civică este clară. Există un proprietar care continuă activitatea industrială.
Primele construcţii se regăsesc în planul din 1899. Dintre acestea se mai păstrează, probabil, o construcţie în partea de sud a terenului, lângă Biserica Filaret. Ultima construcţie este o hală parter, cu structura din beton armat prefabricat, datând de la sfarșitul anilor 1980.
În fosta hală a compresoarelor se organizează evenimente culturale: concerte, proiecții de film. „Va fi un loc în care peste ceva timp veți veni să beti o bere”, ne spune Irina Iamandescu.
Odată ce curiozitățile ne-au fost satisfăcute, o luăm la pas către Observatorul Astronomic Bosianu, respectiv Casa Bosianu, locuinţa renumitului jurist Constantin A. Bosianu. Ne întâmpină un bărbat tânăr, vesel și glumeț. „Ce-ați căutat să veniți pe căldura asta?” „Am chiulit de la serviciu”, îi răspunde o femeie. Pentru că suntem în jur de 60 de persoane, ne împărțim în două grupuri.
Ce am aflat
Casa Bosianu este un exemplu de arhitectură gotică foarte interesantă, realizată de arhitectul dalmat Luigi Lipizer în beneficiul lui Constantin Bosianu, renumit jurist și fost prim-ministru al României, realizată pe parcursul a şase ani (1853-1859). După moartea proprietarului, clădirea este preluată de stat, găzduind pentru puțin timp Guvernul țării. În ea s-a stabilit Serviciul Meteorologic al României. Ușile casei sunt din lemn, cu frumoase vitralii în roșu, galben și albastru.
Gara Filaret
În drum spre următoarea destinație a traseului, Fabrica de Timbre, am făcut un popas la Gara Filaret, prima gară din București, înființată în 1889. Aceasta făcea legătura Capitalei cu portul de la Giurgiu și scurta accesul la Dunăre. De asemenea, a intensificat transportul și a generat multe activități industriale
Ca în orice gară care se respectă, nici aici nu lipsește mica terasă cu mese galbene de Bergenbier în care bărbați durdulii servesc mici și bere. Mirosul e cât se poate de îmbietor, dar e prea cald și nici nu avem timp de stat în loc, așa că năvălim într-un minimarket, spre mirarea vânzătoarei cu părul blond care pare că nu face față unui număr atât de mare de clienți. „Să vă luați apă plată, nu sucuri acidulate!”, ne atenționează o femeie din grup.
Fabrica de Timbre
Ajungem rapid la penultima destinație a traseului. E cald, coafura nu mai rezistă, dar ochii încă sclipesc de curiozitate, cel puțin ochii celor câțiva copii de șase-șapte ani, cei mai tineri dintre participanți.
În interior, te izbește un miros puternic de vopsea și hârtie, e puternic, dar e și plăcut. Aici se produc timbre și formulare tipizate pentru Compania de Poștă Română. Ca o curiozitate, sutele de file de timbre sunt verificate cu lupa de către angajații desemnați, pentru a verifica dacă nu au defecte de perfor sau alte tipuri, precum abateri de nuanță sau puncte negre. „Lăsați-mă să-mi pun pălăria înapoi, că am dat-o jos în fața muncitorilor”, rostește ușor impresionată o femeie din grup.
Urmează ultima oprire a traseului nostru, Palatul Bragadiru, situat în centrul Bucureștiului. Mai puțini oameni, mai puțin timp alocat ultimei vizite. Plimbarea a durat ceva mai mult decât era prevăzut, iar căldura a devenit de-a dreptul insuportabilă. Astfel, membrii asociației „Zeppelin” au promis un tur asemănător și în toamnă, pe răcoare.
Până atunci, turiști în propriul oraș mai puteți fi și în zilele care urmează. Vineri, 10 iulie, de la orele 19:00, de pildă, când soarele va dogori mai puțin, ARCEN organizează un traseu cultural pietonal, cu același punct de plecare: Hanul Gabroveni, de unde veți afla alte istorii și povești.
