Puțini bucureșteni au auzit despre blocul Palladio, deși majoritatea l-au văzut de nenumărate ori. Acest bloc, situat în Piața Romană, era cândva elementul modern al acestei zone. Deși nu mai are renumele de pe vremuri, încă putem admira clădirea specifică anilor `30-`40, ce are o arhitectură complexă și impresionantă.
Blocul Palladio este situat pe Bulevardul Magheru numărul 43. A fost construit între 1936 și 1937 de către arhitectul Marcel Leonida, care avea rădăcini evreiești. Acesta s-a născut în anul 1902 la Roman și a fost unul dintre cei mai importanți arhitecți ai țării, reprezentant al modernismului în arhitectura românească.
Blocul Palladio (sau „Palladium”, cum a fost numit inițial) a fost gândit pentru a moderniza aspectul intersecției. La vremea aceea, imobilul era cel mai modern din Piața Romană, fiind mai înalt chiar și decât clădirea Academiei de Studii Economice.
Arhitectura imobilului este americană neo-palladiană, cu caracter colonial. În timpul comunismului, la parterul blocului se afla celebra berărie „Turist”, frecventată și cunoscută de foarte mulți bucureșteni. Poetul Miron Radu Paraschivescu a locuit aici începând cu anul 1960.
Blocul a fost avariant de cutremurul din martie 1977. Fațada blocului a fost distrusă aproape complet, clădirea pierzând și din înălțime. Fațada a fost refăcută, dar acum arată complet diferit deoarece s-au adăugat balcoane pe toată partea din față, iar acoperișul nu a fost refăcut, motiv pentru care are un aspect ca de „neterminat”.
Puțini știu ce se ascunde în interior
În interiorul blocului Palladio se ascunde o „lume” pe care foarte puțini au avut ocazia sau curiozitatea să o descopere. Scara blocului este una foarte mare, dotată cu două lifturi și cu scări circulare din piatră.
După ce am urcat două etaje, m-am hotărât să ies pe balconul interior al blocului, spațiu amenajat pentru fumători, în principiu. În interiorul blocului există o curte interioară, cam de 10-15 metri pătrați, care nu este acoperită. De jur împrejur se află balcoanele secundare ale fiecărui apartament în parte. De aici se poate auzi la ce anume se uită oamenii la televizor, ce conversații au pe balcon și se pot vedea femei gătind, rufe întinse la uscat, pisici sau oameni care și-au scos televizorul pe balcon pentru a scăpa de căldura de la ultimul etaj.
Unele balcoane au doar balustradă, altele au și geamuri, iar altele au doar o parte din geamuri. Multe dintre ele au flori așezate pe jos.
Concret, fiecare etaj are, pe lângă balcoanele individuale, și câte un culoar scurt unde se poate ajunge doar de pe scara blocului. Este o cu totul altă lume acolo. O lume care îți dă senzația că ai ieșit din București sau că te-ai întors în timp. Interiorul fascinant al acestui bloc este un loc doar al locatarilor. Puțini sunt cei care ajung din întâmplare acolo și sunt și mai puțini cei care merg acolo special pentru a vedea curtea interioară a acestui imobil.
