De plictiseală sau căutând lucruri noi, poate, interesante pe rețelele de socializare, am ajuns la pagina de facebook… Cimitirul Reînvierea !? Ce poți face cu această pagină? Mare? Nu! Enormă mi-a fost uimirea când am văzut că se fac urări de… „La mulți ani!” morților!? Așa ceva?
Hai să vedem ce poate să mai urmeze? Mai apar anunțuri de vănzare locuri de veci, cu prețuri între 2.500 lei și 10.000 de euro, în funcție de așezare, reclame!?! Firme de pompe funebre își promovează produsele, nimic deplasat, zic, dacă nu acolo, atunci unde să-și facă publice promoțiile? Urmează poze cu grătare pe aleile cimitirului, anunțuri decese. Trebuie să vizitez acest loc!
După două zile ajung la Cimitirul Reinvierea, situat în zona Colentina, între străzile Mașina de Pâine, Reînvierii și Oteșani.
Pe trotuarul de la intrarea în cimitir era o florărie. Avea expuse doar flori artificiale, foarte colorate, sub formă de buchet, jerbă, coroană etc. Începutu-i promițător!
Privind din poartă, pe aleia principală, spre biserica din curte, am avut impresia că văd un cartier vechi, unde, drintre casele cochete mai „răsare” câte un bloc de câteva etaje. Asta a fost prima impresie.
Erau mormintele „clasice” și apăreau din când în când „capeluțe” (chiar așa se numesc) de peste trei metri înălțime, fie ele familiale sau individuale. Unele zidite, altele din geam termopan, transparent, în care erau atârnate tablouri cu pozele defunctului, ghirlande din flori artificiale. Aveau în interior masă și scaune „pentru vizitatori”, mi-a spus o doamnă care mătura aleile. Probabil uimirea mea era evidentă, așa că a încercat să mă dumirească spunându-mi că „vine familia și mai stau la o cafea împreună!”.
Am rugat-o să mă ajute să înteleg, atât căt pot, „ciudățeniile” din acest cimitir. Am început cu numele, cum se numește, de fapt ? „În cartier este cunoscut cu trei denumiri, vârstnicii îl știu numele de Cimitirul La Pătrunjel, iar tinerii ca Reînvierea. Dacă întrebi în zonă de Cimitirul Colentina, nu-l știe prea multă lume”.
De unde această denumire, La Pătrunjel? „Se spune că pe vremuri, când veneau să-și cumpere locuri de veci, cei mai înstăriți prefereau locurile pline cu verdeață (de aici și porecla „La Pătrunjel”, primită de la mahalagii). Acestea erau în centrul cimitirului, iar cei fără parnos (fără posibilități financiare), alegeau locurile laterale de lângă garduri, unde nu creștea nici iarbă” . Și în prezent prețul unui loc de veci este calculat tot în funcție de zona unde se află.
Am înteles partea ironico-amuzantă a expresiei „la loc cu verdeață”, citată de câteva ori în slujba de înmormântare, și am continuat cu „și Reînvierea?”, „A preluat numele străzii, păi tot e bine, maică! Sună ciudat pentru un cimitir, dar mai bine decât Mașina de păine! Nu?”.
Apreciind umorul doamnei am continuat vizita pe alei și am întrebat-o de ce se fac aceste „capeluțe” peste pământ? „Păi așa își făceau familiile avute, ca să nu se vandalizeze mormintele, pentru că se puneau câteodată și lucruri scumpe în cosciug. Dar de, atunci erau de bun-simț, pe când acum, ce să mai zic, vezi și tu ce-i pe aici”.
Mi-am continuat „plimbarea” pe alei. Statuile în mărime naturală erau la tot pasul. Ele reprezentau defunctul sau pe Iisus Hristos. Indiferent pe cine ar fi reprezentat, erau „împodobite” cu siglele unor case de modă. Am văzut medalioane și catarame sculptate imitând mărcile Versace și Armani, în funcție de preferințele din timpul vieții, cred.
Crucile erau și ele de forme și culori diferite. Unele din marmură albă sau neagră, din piatră sau din fier. Unele modeste, altele de câțiva metri înalțime. Unele, care dacă nu le-ai vedea în cimitir, nu te-ai gândi că reprezintă o cruce. Am înțeles de la un reprezentant al firmei care se ocupă cu prestări servicii funerare din incintă, „că sunt modele diferite, pentru că se mai schimbă moda! Sunt familii care vor alceva, nu din cele clasice, acum, de exemplu, se poartă gravurile. Avem cataloage întregi cu modele”. Deci există și în acest domeniu „modă? Sau trend?!”.
Dacă pe unele dintre cruci, membrii familiei au simțit nevoia să adauge funcțiile ocupate în timpul vieții:„publicist, deputat și senator”, „inginer aviator, mecanic de bord” sau „diplomat, avocat, ziarist, doctor în drept”, „artist, instrumentist, organist, pianist”, pe altele au adăugat... habar nu am cum să le numesc: „sunt ochii lu’ tăticu’ meu”, „totul este o fericire binecuvântată”, „moartea nu vine odată cu vărsta, ci odată cu uitarea”, „suflet bun nevinovat, prea de tânăr ai plecat, o rană în suflet ne-ai lasat, și până vom veni la tine, vom plânge neîncetat!”.
Rămâne ca cei care vor ajunge, întâmplător sau nu, la această locație, să decidă : Cimitirul Reînvierea este „aproape” un Cimitir Vesel sau kitsch?
