X

Ivan Patzaichin: „Lucrurile se vor schimba în bine. Sunt un tip optimist”

06 Dec 2019 | scris de Madalina Spulber
  • Ivan Patzaichin: „Lucrurile se vor schimba în bine. Sunt un tip optimist”

nan rating / 0 voturi
Review Merg.In

Ivan Pescar & Scrumbia Bar, situat în clădirea The Ark de pe Strada Uranus 150, este un proiect inițiat de Asociația Mila23-Ivan Patzaichin și reprezintă o portiță, deschisă în plin București, spre Delta Dunării, unde iubitorii de pește se pot delecta cu preparate bazate pe rețete autentice, al căror secret e bine păstrat de bucătăresele lipovence, adevărate ambasadoare ale culturii culinare deltaice. Pe Ivan Patzaichin îl întâlnești destul de des la restaurant. Aici vine să-și mai stingă dorul pentru Deltă, când se întâmplă să fie prin București. Chiar dacă este o legendă vie a canotajului românesc, Ivan e modest și generos, un om curat, care, într-adevăr, „are ceva de..suveran”, în cel mai bun sens al cuvântului, după cum spunea Vintilă Mihăilescu în cartea sa, „Ascultându-l pe Ivan”.  M-a invitat și pe mine la masă, „să mă mai întremez puțin” cu o ciorbă de pește la cazan, și am vorbit despre iubirea lui pentru Deltă.

 

Sunteți cunoscut ca omul Deltei și ați contribuit enorm la promovarea acestui colț de țară. Ce alte rezultate au adus proiectele inițiate de Asociația Mila23-Ivan Patzaichin ?
 

Am trăit în mediul acestor oameni și am învățat foarte multe de la ei. Am promovat Delta Dunării pentru că întotdeauna am zis că datorită oamenilor din acel loc am ajuns unde am ajuns. De acolo am învățat să am respect față de muncă, față de oameni, față de natură. Totdeauna am zis ca vreau să dau și eu ceva înapoi. Lucrurile se vor schimba în bine. Sunt un tip optimism. Lumea se trezește, începe să înțeleagă și se schimbă când vede ceva palpabil. Dacă spui povești, nu atingi pe nimeni cu nimic. Dar dacă îi implici pe oameni, îi bagi într-o barcă și-i plimbi pe lacul ălă murdar, atunci îi deranjează. 
 

Credeți că turismul responsabil contribuie la conștientizarea acestor probleme locale?


Desigur. Am avut experiențe cu copii, veniți în excursie în Deltă, iar când se întorceau de la plimbare, aveau barca plină de peturi. Sunt deranjați, deci impactați direct. Această conștientizare e în interesul oamenilor locului, dar și în interesul turiștilor. Acum 50-60 de ani nu existau acolo nici reguli, nici poliție, dar fiecare om știa exact ce trebuie să facă, ce să protejeze, când să pescuiască, când să nu, când să taie stuful, când să taie lemnul. Erau niște lucruri nescrise de ei, iar ei erau conștienți, responsabili, că ceea ce au e de fapt sursa lor de venit, sursa lor de trai. Aceste tradiții trebuie păstrate, sau măcar readaptate la vremurile în care trăim.

Referitor la tradiții, e adevărat că dacă bei apă din Delta Dunării nu mai pleci niciodată de acolo?


(Râde) Un mit. Se mai spune și că apa de Dunăre face ciorbă bună. Sunt povești. Mai demult soacră-mea m-a invitat la ea și mi-a promis că-mi face ciorbă ca la mine acasă: „Cum mami să faci ca la mine acasă?”, o întreb.  „Ba da, am să fac, pentru că am făcut rost de o canistră de apă de Dunăre”, îmi spune. Nimeni n-o să ți zică niciodată exact rețetă. Diferă foarte mult de la o casă la alta, totul are specific. 

Deci nu apa din Deltă face ciorba bună?

Se face și cu apă din Deltă, dar cel mai mult contează prospețimea peștelui și mai ales să știi să alegi, să ai niște cunoștințe. Un pescar adevărat știe. E greu de spus care e combinația perfectă: capete de somn, de crap, o plătică, o babușcă, de regulă se pune un pește alb ca să dea culoarea și grosimea ciorbei.

Fiind pasionat de pescuit, aveți povești pescărești?

Nu prea, că nu mi-au plăcut. Mie îmi place pescuitul. Am prieteni care mă pun să jur ca să merg cu ei măcar o data, de Revelion, la pescuit cu ei. Și încă nu am fost. Sunt prieteni de o viață, de 40-50 de ani. Frumusețea e că nu ne-am schimbat indiferent de fiecare unde a ajuns sau ce a ajuns: oameni simpli, profesori universitari, rectori sau oameni din afaceri. E mare lucru că s-a creat o astfel de comunitate. Cred că și eu sunt puțin vinovat, sunt oarecum liantul care i-a unit pe acești oameni.

 

Lumea se trezește, începe să înțeleagă și se schimbă când vede ceva palpabil. Dacă spui povești, nu atingi pe nimeni cu nimic.

Ivan Patzaichin

 

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Comentarii