Ionuț Niculae, actor: „Rahova e totul pentru mine”

Supranumit pe bună dreptate Jean (ba chiar noul Jean Constantin), actorul Ionuț Niculae a crescut în cartierul Rahova, căruia spune că îi datorează tot ce este astăzi, cu emoțiile și fricile sale.

Ionuț “Jean” Niculae, actor, originar din Rahova, sper să nu greșesc. Jean, ce a însemnat și ce înseamnă Rahova în biografia dumitale, în bagajul tău de inimă?
Rahova e totul pentru mine. Tot ceea ce sunt eu acum, cu emoțiile mele, cu fricile mele, se datorează cartierului. Toată lumea apropiată mie știe că vin din Rahova. Pentru unii reprezintă teamă, pentru alții frica de necunoscut. Dar oricum ar fi, și indiferent de ceea ce cred oamenii despre mine, eu știu că m-a ajutat mult că am crescut acolo.

Cât te-a ajutat cartierul să ajungi actorul care ai ajuns? Ce ți-a dat și ce ai fi vrut să îți dea?
Nu multă lume ar putea face față unui trai în Rahova. E totuși un cartier dur. Și nu prin ceea ce se vehiculează prin presă și prin preconcepțiile oamenilor, ci prin autenticitatea oamenilor. E un loc îngrozitor de organic. Comunitatea nu se ferește să spună ce crede despre tine. Dacă ești slab îți vor repeta la nesfârșit lucrul ăsta până când vei înțelege că ești așa și că trebuie să faci ceva să te schimbi. Același lucru se aplică și în cazul violenței. Toți cei care au vrut să arate cât sunt de șmecheri nu au avut câștig de cauză. La noi în cartier ne aveam ca frații. Aveam grijă unii de ceilalți, și cu toate că eram săraci, eram foarte fericiți. În Rahova sunt multe anturaje. Fiecare stradă are câte unul, două anturaje. Iar în comunitatea aia toți își cunosc defectele și calitățile. Dacă cineva are o problemă sare toată echipa în ajutor. Ca actor am luat de la cartier curajul de a spune tot ce cred, fără teama că vor exista consecințe. Uneori m-a dat înapoi, dar de cele mai multe ori m-a ajutat. Cartierul nu m-a învățat să scriu și să citesc, dar m-a învățat să am onoare, să îmi respect promisiunile și să prețuiesc familia și prietenii mai mult decât orice.

Dumneata ești și etnic rom – ai întâmpinat dificultăți, fiind astfel, în dobândirea de recunoaștere în teatrul nostru, românesc?
Pe mine nu m-a încurcat etnia. Am fost discriminat, dar nu am avut motive de supărare. Cam de fiecare dată când sunt atacat, folosesc aceeași monedă. Poate cu mai multă determinare. Nu e bine că se întâmplă asta, dar așa am învățat eu în Rahova. Să-mi fac dreptate singur. Mi s-a întâmplat să nu fiu distribuit în anumite spectacole de teatru pentru că personajul e rus, și e musai să fie alb, sau să nu fiu chemat la un film de facultate pentru că e filmare de exterior și s-ar putea să nu mă văd atât de bine. Dar pe mine lucrurile astea mă amuză, nu mă întristează. Asta pentru că eu îmi știu valoarea, și cred că dacă oamenii respectivi m-au judecat după asemenea criterii, nu sunt pregătiți să lucreze cu mine. Poate suna arogant, dar nu e. Se cheamă încredere.

La ce mai lucrează Jean? Unde să venim să te vedem și unde să venim să îi vedem pe cursanții tăi de la Brightside Drama? Care e treaba cu Brightside Drama?
Am făcut un film la începutul anului, s-ar putea să îl fac pe al doilea în toamnă, deci pe partea de cinematografie lucrurile merg bine, dar în ceea ce privește teatrul, trăim niște vremuri de austeritate pentru noi, cei independenți. Nu am început niciun spectacol nou și nici nu cred că se va întâmpla ceva nou până la sfârșitul anului. Guvernanții au reușit să mărească atât de tare salariile actorilor angajați în sistemul de stat, încât s-a adâncit și mai mult prăpastia între independenți și cei cu contract de muncă. Nu mai are nevoie nimeni de noi, pentru că nu mai sunt bani.

Brightside Drama este o trupă de teatru pentru adolescenți și este o mare realizare de-a noastră. Pentru că nu sunt singur, sunt cu colegul Ionuț Toader. Încercăm să-i ajutăm prin intermediul teatrului pe cei mai tineri să se exprime liber și să descopere cine sunt. Avem deja două spectacole cu care ne înscriem la festivalurile de teatru dedicate lor și cu care sperăm să avem succes. În august mergem la Bacău, în toamnă la Cluj, și încercăm să o ținem tot așa. În București nu prea avem unde să-i vedem pentru că nu prea sunt festivaluri, dar noi încercăm să-i inițiem la cât mai multe evenimente.

Unde rezidezi acum și de ce? Când ai fost ultima dată prin Rahova și cum ți s-a părut? Se merge pe drumul cel bun, pe ce drum se merge?
Acum locuiesc în Vitan cu prietena mea. Din păcate nu am timp să merg prea des în Rahova, dar când o fac nu observ mari diferențe. În afară de câteva magazine cu renume, lucrurile arată la fel. În continuare oamenii stau împreună în fața blocului și discută. Din păcate au modernizat celebra Piață Rahova. Înainte erau tarabe de beton la care țăranii vindeau brânză, legume și alte bunătăți, iar acum sunt nevoiți să stea într-un complex modernizat în care mori de cald. Mai multe mașini, din ce în ce mai multe mașini, câini nu mai există... Nu știu dacă merge pe drumul cel bun sau nu, cert e că, dacă se schimbă ceva, se întâmplă foarte ușor.

Jean, ești băiat tânăr și poate că nu te gândești încă la pensie – dar dacă ea totuși va veni, cochetezi cu ideea să te retragi chiar în cartierul în care ți-ai petrecut primii ani ai vieții? Te vezi pensionar în Rahova - ți-ar plăcea acest final rotund ca al romanului Ion?
E drepr că nu m-am gândit încă serios la pensie. Mă gândesc să-i deschid un cont privat pe undeva, dar acum sunt prea sărac să fac asta. Mi-ar plăcea să mă retrag undeva la țară, să am grijă de animale și să călătoresc prin lume. Nu prea există sorți de izbândă, e cam greu să pot să le fac pe ambele, dar fiind în zodia pești sunt mai mult visător decât realist. Probabil că voi sfârși pe undeva pe un platou de filmare, făcând o comedie ușoară pe bani grei. Dar nu cred că voi îmbătrâni în Rahova.
 

Nu multă lume ar putea face față unui trai în Rahova. E totuși un cartier dur. Și nu prin ceea ce se vehiculează prin presă și prin preconcepțiile oamenilor, ci prin autenticitatea oamenilor. E un loc îngrozitor de organic. Comunitatea nu se ferește să spună ce crede despre tine. Dacă ești slab îți vor repeta la nesfârșit lucrul ăsta până când vei înțelege că ești așa și că trebuie să faci ceva să te schimbi.
Ionuț Niculae, actor originar din Rahova

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.