Blocurile postbelice de pe Bd. Elisabeta, fost Kogălniceanu, fost Gheorghiu-Dej, fost 6 Martie (III)

Continuarea articolului Blocurile postbelice de pe Bd. Elisabeta, fost Kogălniceanu, fost Gheorghiu-Dej, fost 6 Martie (II)

Piața Kogălniceanu nr. 1

         Cel de-al doilea bloc, care a definitivat aspectul pieței a fost proiectat tot de Institutul de Proiectare București, însă nu apare descris în Revista Arhitectura. Conform ghidului Bucureștiului din 1962 menționează că servea drept cămin pentru Institutul de cultură fizică[1] (probabil parțial), ceea ce înseamnă că era gata la momentul respectiv. Are două scări (fiecare cu câte 37 de apartamente, așadar 74 în total) (foto28-29). Două coloane masive străjuiesc fațada principală dinspre piață, dar lipsesc intrările masive și casa scării impozantă, caracteristice majorității proiectelor interbelice. În cazul de față, intrările pe lateralele blocului sunt modeste și din punct de vedere al spațiului și al materialelor de construcție folosite.

Elisabeta 63

         Vizavi de liceul Lazăr, același Institut de Proiectări București a edificat și un bloc la intersecția cu Schitu Măgureanu. În total, are 77 de apartamente și e compus și parter și 7 etaje. Fațada dintre Elisabeta iese în evidență prin volumul care permite amenajarea unor balcoane generoase, în timp ce fațada dinspre Măgureanu este retrasă de la stradă. .

Elisabeta 42 (6 Martie, nr. 22)

         Blocul dintre Elisabeta și Intrarea Zalomit a fost proiectat de arhitectul Mihai Dima, de la Institutul de Proiectarea București. Are fațada atât spre bulevard, cât și spre Zalomit, iar balcoanele de pe Zalomit au parte de cele mai frumoase apusuri în Cișmigiu. Curtea interioară creează un Panopticum impresionant. Conform arhitectului,  „s-au realizat 9 etaje cu 86 de apartamente de 1, 2, 3 camere cu acces prin culoar deschis. Parterul este destinat unui restaurant compus din două saloane, bar, ring de dans. La subsol sunt instalațiile comune, centrala termică și serviciile restaurantului. Ca sistem constructiv, cadre de beton armat cu fundațiile pe radier general.”[2] (foto31-36).

          Proiectul l-a pus la grea încercare pe arhitect, care menționa că: „în condiții dificile de adaptare la un cadru de arhitectură existent în desfășurarea de la Casa Centrală a Armatei și până la grădina Cișmigiu, proiectul încearcă să răzbată peste dificultăți obiective, dar și subiective, spre a fi totuși o expresie cât mai echilibrată a ceea ce putem numi astăzi contemporan.”[3] Foarte interesant este că „în două corpuri, așezate unul pe bulevard altul pe intrarea Zalomit, legate în unghiul ascuțit dinspre Brezoianu, am propus o înșiruire de apartamente pe un culoar semideschis. Această dispoziție de plan este capabilă să asigure, printre altele, retragerea bucătăriilor și a băilor din fațadele principale spre interior, direct luminate și ventilate [...] această dispoziție de plan, rar utilizată la noi astăzi, eliberează fațadele principale de servitudinea golurilor cu dimensiuni intermediare (la băi și bucătării) sau chiar alternanța tramei modulare.”[4] Blocul era proiectat să aibă 73 de apartamente dintre care 7 cu 3 camere, 56 cu două camere și 10 cu o cameră și jumătate, iar restul de 13 s-au construit când probabil blocul era în curs de construirea. Suprafața construită desfășurată de 7295 mp, suprafața construită pentru cafeneaua de la parter era de 568 mp. Cafeneaua are cca 45 locuri. Înălțimea etajului era de 2.9 m, suprafața locuibilă era de 9 mp/locatar, iar suprafața construită de 18 mp/locatar.

Elisabeta 23

        Blocul a fost ridicat în anul 1959, conform spuselor unuia dintre cei mai vechi locuitori, mutat în el încă de la început. Este compus din două scări cu câte 68 de apartamente (136), are un parter generos (la care este un fast-food) și 7 etaje (și unul retras). Din mărturiile locuitorilor, nu a fost proiectat pentru o instituție anume. (foto37-38).

Concluzii

        Blocurile au răspuns cerințelor sociale ale anilor 50. Aproape 1000 de familii (așadar probabil 3000 de persoane) s-au mutat pe bulevardul Elisabeta, un loc ultra-central, iar pentru acest efort nu s-a recurs la distrugeri însemnate. Toate blocurile au fost proiectate ținându-se seama de vecinătate, nu au depășit regimul de înălțime și modestia fațadelor scoate în evidență mai bine estetica imobilelor învecinate. Au fost tencuite cu același materiale (terasit) și probabil toate au fost proiectate cu cadre de beton.

Bibliografie

Mulțumim Uniunii Arhitecților din România pentru arhiva Revistei „Arhitectura”: au fost folosite articole din numerele 4,10-11/1958 și 5/1960

Daiche, Petre, „Noi construcții în capitala patriei”, în „Materiale de istorie și muzeografie”, Muzeul de Istorie o orașului București, volumul II, 1965

Lascu, Nicolae, Bulevarde bucureștene până la Primul Război Mondial, București: Editura Simetria, 2011

Panaitescu, Alexandru, De la Casa Scânteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectură în București 1945- 1989, București: Editura Simetria, 2012

Stroe, Miruna, Locuirea, între proiect și decizie politică: România 1954-1966, București: Editura Simetria, 2016

Tulbure, Irina, Arhitectură și Urbanism în România anilor 1944-1960, Editura Simetria, 2017

Zahariade, Ana Maria, Arhitectura în proiectul comunist. Romania 1944-1989, București, Editura Simetria, 2011

 Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.