Să împărțim firul de mătase în patru. Care e treaba cu strada pe care se desfășoară unul dintre cele mai vizitate evenimente din orașul acesta: „Femei pe Mătăsari”
În București, ne putem mândri cu multe lucruri: străzi cu nume de poveste, îmbinări inedite între nou și vechi, contrast între modernitate, cu zgârie-norii ei de sticlă și tradiție, cu viluțele ei mici și bine ascunse printre străduțele întortocheate din oraș. Strada Mătăsari este unul dintre locurile din Capitală în care secolul XXI coabitează pașnic cu moravuri, obiceiuri și metehne din secole ceva mai vechi.
Bucureștiul e un oraș cu un centru enorm. Cam trei sferturi din suprafața Bucureștiului poate fi identificată drept centru. Fie că te afli la Romană, pe Aviatorilor, la Unirii, la Universitate sau la Rosetti, dacă te întreabă cineva unde ești, o să-i spui că te afli în centru. Chit că îți poate lua și câte o oră pe ceas să ajungi dintr-o parte în alta a acestui spațiu de dimensiuni mistice numit, din lipsă de imaginație, centru. În partea de nord-vest a acestei zone de foc a Capitalei, între Piața Iancului și Universitate, aproape de Sediul ProTv, o să găsim o străduță mai degrabă mică și retrasă decât impunătoare, strada Mătăsari. E plin de astfel de străzi discrete, ascunse de ochiul neformat al orășeanului, care nu a învățat să descopere de unul singur locurile care fac din oraș ceea ce este: un loc al contrastelor radicale, în care secolul XXI coabitează pașnic cu tendințe și apucături din veacurile anterioare.
Mătăsari – cum ne orientăm în spațiu
Strada Mătăsari e mărginită, într-un capăt, de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale", iar în celălalt capăt de Colegiul Național "Iulia Hasdeu". Intersectată de unul dintre principalele bulevarde bucureștene, Pache Protopopescu, strada Mătăsari apare pe hartă ca o linie dreaptă, într-un cartier în care numai marile bulevarde au acest privilegiu. Dacă n-ai bani de taxi, poți ajunge pe Mătăsari cu autobuzul/troleibuzul (70, 79, 92, 311) sau cu metroul (stația Piața Iancului).
Deși se află într-o zonă destul de aglomerată a orașului, mergând pe strada Mătăsari mi-am dat seama că numai locuitorii ei și poate câțiva vecini știau de ea înainte să se organizeze Festivalul "Femei pe Mătăsari". De altfel, în afara celor trei-patru zile pe an în care are loc festivalul propriu-zis, la care vin tot felul de oameni, mica străduță încadrată de școli revine într-un fel de anonimat sufocant. Un fel de letargie urbană care îi permite să se conserve în suc propriu încă un an, până la o nouă ediție a festivalului.
De ce să vin aici? Domesticirea sălbăticimii orașului
Sunt sute, poate mii de străzi în București. De ce, ca orășean, turist, aventurier, ar trebui să sacrific o zi din viață sau chiar și numai o oră ca să ajung pe Mătăsari? Mai ales că zona asta a orașului și-a căpătat o reputație proastă din cauza damelor de companie care-și fac veacul pe acolo. Cu atmosfera specifică, cu oamenii și clădirile sale vechi, strada Mătăsari este o parte a orașului esențială pentru conturarea identității sale cosmopolite și pestrițe. După ce te-ai familiarizat cu centrul și cu obiectivele turistice clasice, e nevoie să ieși din zona ta de confort și să te aventurezi puțin și dincolo de principalele trasee unanim acceptate ca să poți să-ți creezi o imagine dacă nu completă, măcar ceva mai amplă despre adevăratul București. Asta pentru că Bucureștiul nu se sfârșește la Palatul Parlamentului, ci abia începe odată ce te-ai dat jos din taxi și, asemenea lui Negru Vodă, ești gata să cucerești orașul pe cont propriu.
Pe vremea când Bucureștiul nu era decât o urbe micuță, adică acum vreo 300 de ani, negustorii de mătăsuri care vindeau la Obor se instalau în mahalaua căreia îi vor da și numele. Pe atunci, Mătăsari era un capăt de oraș în care-și duceau veacul oameni dintre cei mai năpăstuiți de soartă. În 2014, Mătăsarii par ceva mai aproape de centru, ceva mai bine poziționați în ierarhia afacerilor imobiliare, în principal datorită viluțelor în stare destul de bună, uneori renovate, alteori renovabile. Dacă ajungi pe Mătăsari, e musai să vezi casa în care s-a înființat, în 1920, una dintre primele edituri bucureștene, Cugetarea.
Iar cât despre faima proastă căreia i s-a dus vorba în urbe zonei Mătăsari, se poate spune că s-a mai diminuat, odată cu organizarea Festivalului „Femei pe Mătăsari”. E adevărat că umbreluțele din timpul manifestațiilor culturale și artistice îți fură ochii, că evenimentele și standurile cu obiecte de vânzare sar în ochi, însă nu trebuie să uităm că scopul principal al acestor manifestații anuale este să sensibilizeze opinia publică și să atragă atenția autorităților și organizațiilor nenguvernamentale asupra problemelor sociale de pe strada Mătăsari. Și ne referim aici, în primul rând, la problema socială spinoasă a damelor de companie.
