Balkanik Festival 2015
- Și, cum a fost la Balkanici? Mă întreabă taximetristul pe care l-am găsit ca prin minune, chiar la ieșirea din Grădina Uranus, în ultima zi de festival, sau, mai bine zis, noapte de festival, când era deja bine trecut de miezul nopții.
- Extraordinar!
- Da, am văzut la știri că au venit și mulți străini.
Delimitare muzicalo-geografică
Deși România nu face parte, propriu-zis, din peninsula Balcanică și niciun munte balcanic nu răsare pe teritoriul țării noastre, sintagma zona balcanică face referire, în general, la Europa de sud-est. Or, din Europa de sud-est, fără nicio îndoială, facem parte. În plus, tradițiile, obiceiurile, și, mai ales, motivele muzicale, nu-și îngrădesc răspândirea ținând cont de normele geografice și, în deosebi, politice, pe care oamenii le stabilesc. De aceea, organizarea unui festival balcanic la București mi s-a părut o idee bună, iar sentimentul acesta s-a accentuat atunci când am pus piciorul în Grădina Uranus și am auzit Fanfara Ciocârlia cântând. A fost o nebunie! Culmea e că m-am simțit ca acasă. Am regăsit, într-un colț de București, aceeași atmosferă ca în satul bunicilor mei, în care fanfara este nelipsită de la orice eveniment important: nuntă, botez, cumătrie, Crăciun, Paște sau chiar înmormântări.
Ritm și libertate
Între 11 și 13 septembrie a avut loc la București, în Grădina Uranus, Balkanik Festival. În 2015, festivalul de muzică a ajuns la a 5a ediție. În spatele pieței de flori George Coșbuc, atmosfera era de sărbătoare. Erau acolo multe ateliere meșteșugărești, gherete cu mâncăruri din Balcani, artiști, haine și bijuterii de vânzare, expoziții de fotografie, graffiti și sculptură. Printre standuri, expoziții și scenă, o mulțime de cetățeni dintre cei mai diferiți, dansau dezinvolt. Erau sute de oameni la festival. Români, nemți, britanici, sârbi, am văzut mulți străini veniți la București special ca să-i asculte pe cei mai renumiți și mai autentici cântăreți de muzică balcanică din lume.
Emoție, poezie și adrenalină
Analizând muzica și spiritul balcanic, îmi dau seama de ce sunt atât de apreciate: pentru spontaneitate, pentru libertatea pe care ți-o inspiră. Muzica balcanică e ritmată, seducătoare, te captivează pur și simplu. Influențele gipsy și jewish, care se împletesc firesc cu jamm sessions împrumutate de la jazz și pasajele ușor rock te fac să simți, cu adevărat, ce înseamnă să te descătușezi și să-ți lași emoțiile să se plimbe mai libere.
Ascultam live muzică balcanică, înconjurată de sute de oameni, și mă simțeam ca într-un film de Kusturica. În jurul meu, fetele cu fuste lungi își roteau faldurile în ritmuri din ce în ce mai alerte, mulțimea se agita tot mai tare de fiecare dată când urma câte un cântec preferat. Iar dacă ți se făcea foame de la prea mult dans, în spatele grădinii te așteptau specialitățile balcanice, piperate, condimentate, cam scumpe, dar foarte bune. Dacă aveai noroc, puteai să stai la masă chiar cu artiștii care tocmai terminaseră de cântat. Ce poate fi mai bun decât o tocăniță fierbinte, savurată printre tobe, trompete și tromboane?
