Fotografia de stradă cu Silviu Gheție

Despre Silviu Gheție, îndrăznim să spunem, că e fotograful harfei, după o expresie consacrată.

Dincolo de fotografiile sale se ascunde mereu câte o poveste, reușind să surprindă emoții profunde, dar și hilare prin tragismul lor curat românesc. În prezent, locuiește în Baia Mare, iar fotografiile i-au fost preluate de numeroase publicații din țară și din străinătate. S-a remarcat prin expoziții și ca fotograf de platou pentru filme românești de succes, printre care amintim „Aferim!” sau  „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”. Noi l-am cunoscut la Walk & Shoot Fest, găzduit la The Ark, la sfârșitul lunii septembrie, unde Silviu Gheție a animat un atelier de fotografie de stradă.

Silviu n-a stăruit prea mult cu vorbăria teoretică despre fotografie.  Le-a povestit participanților la atelier cum, uneori, se întâmplă să asistăm, fără să vrem, la scene de viață care scapără  de geniu mai abitir decât imaginația cea mai fantască, de aceea observația și răbdarea sunt esențiale în practicarea artei fotografice. I-a îndemnat să caște ochii, să se lase purtați de spectacolul viețuirii noastre de zi cu zi, să-i surprindă  absurdul și sublimul tragic.

Un bun povestitor poate fi și un bun fotograf, consideră el, însă fotografia are darul de a reda și ceea ce e greu de cuprins în cuvinte: „Realitatea ne oferă cât putem noi să înțelegem din ea, iar înțelegerea pornește mereu dintr-un anumit unghi al observației”, de unde și libertatea cu care fiecare fotograf în devenire își cultivă stilul și propriul limbaj. Astfel, cu greu îl poți egala pe Silviu în capacitatea de a se face discret. Meditativ, dar extrem de prezent și spontan, pierdut prin mulțime, își foiește elegant aparatul foto printre oameni și-ți imortalizează pe nesimțite, în flagrant, schimonositura când muști absent și apăsat dintr-o gogoșică, pe la vreo chermesă, de pildă. Și totuși, în hilarul fiecărei fotografii semnate de Silviu Gheție dăinuie tandrețea.

Prezența unui aparat foto stingherește și mai știrbește, parcă, din naturalețea unui portret, unui zâmbet, unei priviri. Pare ezoteric, dar există unele „chestii subliminale” cu care oamenii sunt înzestrați, și care-i fac să-ți simtă iscoditura atunci când vrei să-i surprinzi în intrinsecul lor. Un fotograf exersat reușește să exprime prin imagini o trăsătură de care poate nici ei nu sunt conștienți, așezați în propria lor singurătate, în propriile lor gânduri și reacții. Iar acest lucru e cu putință doar atunci când prada nu-ți simte privirea de fotograf. În acest sens, Silviu le-a sugerat participanților la atelier „să nu se gândească la nimic” în cea de-a doua parte a atelierului, partea practică, care s-a desfășurat în fața Pieței cu flori „George Coșbuc”, unde cei de la „In fața blocului” au propus copiilor din cartier jocuri din copilăria generației cu cheia la gât: un teren de joacă ideal și pentru fotografii de la Walk & Shoot. De altfel, copiii sunt ușor de fotografiat, au trăit prea puțin ca să-și piardă din sinceritate. „Trebuie să-ți placă oamenii și să nu urmărești neapărat un scop anume, astfel încât să-ți menții curiozitatea intactă.”, le-a mai spus el participanților.

În atelierului lui Silviu Gheție, fotografii au învățat să nu aibă judecăți și să nu se extazieze pripit în cazul în care se întâmplă să fi făcut o fotografie bună. E lesne de înțeles că în timp ce te zgâiești autoadmirativ la ce ai fi putut surprinde, s-ar putea să mai ratezi niște tăceri, o căutătură mai expresivă, perle ce tresar intermitent printre pliurile hazardoase ale realității, poate chiar esențialul.  Fotografia de stradă e ca o vânătoare de autentic pentru a transmite cât mai fidel emoția din spatele acestor instantanee din viețile noastre, iar secretul ei constă în capacitatea fotografului de a fi prezent.

Trebuie să-ți placă oamenii și să nu urmărești neapărat un scop anume, astfel încât să-ți menții curiozitatea intactă

Silviu Gheție, fotograf

Fotografii realizate de Silviu Gheție în cadrul atelierului de Street Photography de la Walk & Shoot Fest

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.